Parcă te-am văzut pe la Polul Nord
pe cărările urșilor polari
te ascundeai în fiord
cu ochii tăi mari
Și-mi era dor și-mi era seară
distanțele se-ntindeau și mai mult
și luaseși cu tine acea vară
pe care-n tăcere-o ascult
Merg cu zăpada în gură
mă doare pământul pe care calc
universul mă privește cu ură
și ninge cu pudră de talc
Și mi-e dor de-o îmbrățișare comună
în câmpul invadat de strigoi
încă îți simt privirea pe mână
absolutul se mutase în noi
Dar se sting felinarele zilei
și-mi mișună gerul pe cord
în cutia sinistră a milei
îmi pică pieziș Polul Nord
26 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu