Ora inexactă a iubirii

 

URARE

 

Mi-e Basarabia o rană în cerul gurii

 

Nu mai bate niciun clopot însă știm că e sfârșitul

 

N-ai vrut să fii cer

 

Sunt Hamletul acestui univers

 

Ai ales să pleci

 

Pe țărmul gri

 

Te-am ascultat până te-ai prefăcut în nisip

 

Ochii mei dintr-odată amari

 

Și dintr-odată n-a mai fost nimic

 

AM FOST CÂNDVA UN FEL DE OM

 

Mi-ai tăiat aripile să nu mai pot zbura

 

Deasupra mării este casa noastră

 

Lasă-mă să mă-ntind lângă tine

 

Am fost cândva un fel de om

 

Te-ai mirat descoperind iubirea

 

the end

 

Fără tine

 

La tine în suflet n-am loc

 

Și pulberea mi se-mprăștie-n vânt

 

Prea târziu

 

BOLNAV FĂRĂ TINE

 

Cu viața mea sunt trist contemporan

 

E atât de frumoasă că aerul plânge

 

În viața care nu s-a inventat

 

În portul în care nu mai sunt lumini

 

Și calea înapoi n-ai s-o mai știi

 

Rămâi, tu ești timpul frumos

 

E un sejur plătit de Dumnezeu

 

Îmi tremură de dor buzele arse

 

În toate femeile pe care le-am iubit

 

Le mulțumesc femeilor frumoase

 

Elegia cerului dintre noi

 

Calul de fum

 

Ea avea o mie de chipuri

 

ELEGIA FRIGULUI DIN OASE

 

Locuri în inimă

 

Ultimul dans

 

ELEGIA TIMPULUI FUGIT

 

Elegia lumilor paralele

 

Elegia celor o mie de ani

 

Elegia parfumului tău

 

Elegia celor morți în închisori

 

Revoltă 2014

 

Poem frângându-se

 

Sfâșieri

 

Enigmă

 

Deșertul se încuiase în soarele orbitor

 

Singurătăți

 

Timpul îmi cioplește sufletul cu barda

 

Ea începuse să plece

 

Noroiul de sub măști

 

Copiii clasei muncitoare

 

N-au nicio șansă oamenii săraci

 

Mi-e dor

 

Semnul

 

Lasă să ningă

 

A nins

 

Ger. Se ascunde Dumnezeu în cer

 

Mi-e inima o buruiană amară

 

Uneori mergi până la capătul lumii

 

Nu mai știu

 

Ninge în sfârșit, iubito

 

PREDESTINARE

 

Mult prea frumoasă domnișoară

 

Când am plecat de acolo

 

Radio

 

Au pierit oamenii frumoși

 

Poem fără final

 

Planeta se hrănește cu minciună

 

Urme

 

PARTEA MEA DE TIMP

 

Când plouă cu flori

 

Căderea din cer

 

Ecoul nu mai știe unde ești

 

MERINDE PENTRU ȚARA MEA

 

Ce-am să fac în ziua nașterii tale

 

Ne tot mințim

 

La înmormântarea crinilor uciși

 

Cum să te aprind

 

Acolo plâng eroii cu floarea la rever

 

Te-am mai strigat în somn

 

întoarcere

Între amintiri

 

Noapte de Crăciun

 

Timpul nostru s-a scurs

 

Aud pianul acela care plânge

 

Urare de Crăciun

 

Nu trageți în mine când sunt plecat de acasă

 

Am întrebat un înger

 

O lacrimă

 

Ce mult te iubesc!

 

Ninge

 

Pierdutele iubiri

 

Eu sunt făcut din rouă și rugină

 

Numai soare nu voi mai fi

 

Lumina mă izbește vertical

 

Nisip vegheat de mare

 

Între bătăile inimii mele

 

Aici dorm eu înconjurat de tine

 

Îți trebuie curaj ca să fii fericit

 

Nu se va mai spune nimic despre îngeri

 

Fluture orbitor

 

Suntem pe lume simple paranteze

 

Înserare

 

Nu se va mai putea spune nimic despre îngeri

 

Pleacă

 

Aș sta închis în viața ta

 

De câte ori am încercat să nu mai fiu eu

 

Închide ochii și uită-mă

 

Fata din munți

 

Îl voi aduce înapoi pe Dumnezeu

 

Pe cine apăr?

 

Pământul țării

 

Din străinătate

 

Astăzi ne despărțim

 

Dintre toate poveștile magice de iubire

 

Riduri

 

Până evadăm din stalagmite

 

Magie

 

Nu ne mai suntem nicăieri

 

Întotdeauna e prea târziu

 

Scrisoare pe vânt

 

Femeile sunt lacrimi în vânt

 

Mai lasă-mă să stau puțin

 

PRIN FERESTRELE SPARTE ALE LUNII

 

În ruinele dragostei noastre

 

O să fiu doar un om de zăpadă

 

Ne ninge, iubito, iubirea

 

Dacă din inima ta n-o să ningă

 

Să bei cu Timpul aceeași cafea

 

Am lăsat timpul să mă strivească

 

Iartă-mă

 

Numai atunci

 

Omul fără mască

 

Lasă-ți îngerul din mine să bea

 

N-am să te uit, iubito, niciodată

 

Te beau ca pe-un vin ce mă îmbată, femeie

 

Alerg prin mine însumi ca un fum

 

N-a mai venit la mine Moș Crăciun

 

Să nu plângi

 

La noapte vine Moș Crăciun

 

Crăciunul copilăriei

 

Cum a pierit Moș Crăciun

 

Scrisoare pentru Moș Crăciun

 

Să nu mai moară copilașii-n somn

 

Cântarea României

 

Patria noastră sângerează în lanțuri

 

Cea mai frumoasă femeie din lume

 

Erată

 

Elegia opțiunii

 

De câte ori ți-e dor

 

Te iubeam atât de mult

 

O călătorie în timp

 

ALERG PRIN MINE ÎNSUMI CA UN FUM

Genunchii mi s-au înmuiat de atâta drum

alerg prin mine însumi ca un fum

te caut în inimă, printre flori,

îngeri desculți mă țin de mână în zori

Și mi-e dor de tine, mi-e dor

ca păsării spin de ultimul zbor

prin cerul de-un albastru nefiresc

plâng, atât de mult te iubesc

Legat de umbră c-o floare amară,

plecarea din timp o să doară

Prin palida lumină a durerii

fluturi se așază la masa tăcerii

Cad îngerii nopții-n sevraj,

s-ar întoarce în timp, dar nu au curaj,

se-îneacă albastrul de spaimă și fum

și alerg după tine prin mine postum

3 ianuarie 2015/ 15 decembrie 2024

O CĂLĂTORIE ÎN TIMP

 

                 Deja suntem bătrâni sau ne prefacem?

Ne amăgim că am trecut frontiera

unei lumi din care tu lipseşti,

din care eu lipsesc

și abia mai scriu povești

despre noi.

Ar fi trebuit să călătorim amândoi.

Am plecat de unul singur

pe o stradă cu sens unic

pe care trebuia să o străbat

împins de la spate

de destinul meu.

Mă privește mirat Dumnezeu

Unele lucruri

nu se schimbă niciodată

şi nimeni

nu le poate schimba,

draga mea

Îngerul meu stă închis în amintiri

de unde nu ştiu cum să-l eliberez

L-aş privi până când s-ar topi

sau până când

ar regăsi drumul spre sine însuşi

prin uitare trecând.

Și ce mult ne-am iubi!

Dacă aş mai avea aripi

ca atunci când ştiam să zbor

aş călători în timp

spre mine însumi

şi aş pune virgule

acolo unde am pus

semne de întrebare

și-n locul inimii ar răsări un soare

30 ianuarie 2014/15 decembrie 2024

Ultimul poem din agenda albastră

 

Ninge-n munții mei cu fluturi

 

Noapte amară

 

Decembrie

 

Elegia copilului care a zburat pe fereastră

 

Elegia copilului uitat de Crăciun

 

Nu vom ști

 

Poate locui Dumnezeu pe pământ

 

Elegia cailor de front

 

Numai iubirea 1

 

Iubesc să te visez 2

 

IUBESC SĂ TE VISEZ 1

 

MAI SUNT COPII CE SUFERĂ DE FOAME

 

Fluturii

 

Numai iubirea

 

DRAGOSTEA SFÂȘIETOARE

 

Te iubesc

 

Dacă mă întâlnești prin amintiri

 

Iubesc să te visez

 

Un trandafir și-un vis

 

Elegia copilului orfan de țară

 

Despărțire

 

N-am acceptat complicitățile

 

NU TE ÎNTRISTA

 

NEDESPĂRȚIRE

 

În loc de epilog

 

Cicatrice

 

Adiere de vânt

 

Sunt cu o zi înaintea vieții mele

 

Floare la rever

 

În căutarea unei inimi preacurate

 

Nu sunt decât un munte peste care ninge

 

Timpul ca un șarpe de apă curgea

 

Ninge între noi cu vechi amănunte

 

Am uitat cine sunt

 

Trebuia să știi

 

Întâlnirea din vis

 

Trenul personal

 

O floare a-nflorit fără să știe

 

A nins

 

Magia vremii de odinioară

 

Când îngerii se ascund în infinit

 

Îmbrățișarea neantului

 

ÎN MINE LOCUIEȘTE UN COPIL

 

Când îngerii pleacă

 

Naufragiul

 

Aripile de ceară vor lăcrima din soare

 

În iarna vieții mele toți fluturii sunt morți

 

În serile nesfârșite de iarnă

 

Pat de frunze amare

 

Ninge-n inima-cavou

 

În loc de refren

 

Ea plutea ca o umbră pe mare

 

Ți-am desenat aripi de înger

 

Trăiești doar atunci când iubești

 

Împărăția frigului

 

La mesele copiilor orfani

 

LA MESELE COPIILOR ORFANI

 Miroase aerul a cozonaci

și-a fulgi de nea, și-a bucurie,

numai copiilor săraci,
tu, Doamne, știi ce să le faci
să-mi iei povara asta mie

Să nu-i mai văd lipsiți de cer
tânjind cu ochii lor cuminți,
ca prin văzduhul efemer
să vină îngerul stingher
trimis de unul din părinți

să le aducă o lumină,
să-și vadă umbrele pe drum,
căci viața asta e haină,
societatea e-o latrină,
de sunt copii săraci și-acum

Ce n-au pe masă nicio pâine,
lumini sunt stelele de sus,
departe e ziua de mâine,
în suflet latră amar un câine

și am să plec după Iisus


în altă lume, mult mai bună,
în care bieților orfani
le pune Dumnezeu cunună
și-n fiecare zi îi sună 
cei ce-au plecat în lume după bani

Tu, dă-le, Doamne, astăzi, tot,
ce au visat cu ochii vii,
oprește-ndată acest complot,
să trecem marea deznădejdii-înot
adresa inimii doar tu o știi

Prea multă nedreptate-i pe pământ
și bucuria nu-i deplină,
trăim într-un imens mormânt
și suntem doar cenușă-n vânt,
copiii-s singura lumină

Hai, Doamne, fă-Le bucurii
arată-Le fața cealaltă,
căci toate mesele pustii
sunt încărcate-atunci când vii
copiii nu te uită niciodată

7 decembrie 2024

Rugă pentru copiii săraci

 

GHETELE ȘI GHETUȚELE

 

Moș Nicolae

 

NOI, NU!

 

Unde să fugim

 

HAI SĂ ZBURĂM

 

Balada plecării

 

PĂSTREAZĂ IUBIREA ÎN VIAȚĂ

 

Dincolo de apus

 

Ninge în Carpați, iubito

 

Trag copilăria dup mine

 

De-ar fi să mor în astă luptă

 

Bine-ai venit pe planeta mea

 

Starea Națiunii

 

Armatele de îngeri

 

Eu sunt bolnav de România mea

 

Bună seara, iubita mea!

 

Mi-e teamă de femeile vopsite

 

Nu mai postați femei goale în rețea

 

În noi se face seară

 

Fiți pregătiți de marea înfruntare

 

Cântec trist

 

Până la tine, dragostea mea

 

Să rămâi cea mai frumoasă

 

Dacă vrei să vii

 

Cântecul din urmă

 

Cântecul de dragoste al iernii

 

CÂNTECUL DINTRE NOI

 

Cântec de frig

 

Cântecul meu e o apă ce plânge

 

CÂNTECUL INIMII

 

Cântec de Marte

 

CREDE-MĂ

 

DACĂ AI FI UN CÂNTEC, EU TE-AȘ CÂNTA

 

Numai iubirea

 

De ce taci?

 

Cântec pentru chitară pe clapele ploii

 

Nu mă trezi din vis

 

Se strivesc de Cosmos frunzele amare

 

Amintiri nu are decât clipa de acum

 

Nu mai cerșiți la porți străine

 

Să punem capăt năruirii țării

 

Nu vă abandonați Patria

 

Toți avem nevoie de puțină dragoste

 

Fericiți acei ce-n viață Patriei i-au fost lumină

 

Te rog, nu pleca (1993)

 

Nu mai sunt, tânăr, doamnă

 

Rapsodie pentru fluturii nenăscuți și pentru ea

 

N-aveam curajul să-i spun

 

Noi Doamne încă suntem tineri

 

Poem de dragoste

 

Recapitulare de la începutul iubirii

 

M-am săturat de ipocriți și proști

 

Un cântec de viteji ce-nfruntă moartea

 

Sămânța adevărului

 

Cu sabia pe masă

 

Îmi plânge în suflet toată țara