Genunchii mi s-au înmuiat de atâta drum
alerg prin mine însumi ca un fum
te caut în inimă, printre flori,
îngeri desculți mă țin de mână în zori
Și mi-e dor de tine, mi-e dor
ca păsării spin de ultimul zbor
prin cerul de-un albastru nefiresc
plâng, atât de mult te iubesc
Legat de umbră c-o floare amară,
plecarea din timp o să doară
Prin palida lumină a durerii
fluturi se așază la masa tăcerii
Cad îngerii nopții-n sevraj,
s-ar întoarce în timp, dar nu au curaj,
se-îneacă albastrul de spaimă și fum
și alerg după tine prin mine postum
3 ianuarie 2015/ 15 decembrie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu