Și taina ta de înger fără haine
o voi păstra arsură-n trupul meu,
miraculoasa taină dintre taine
e după ploaia tristă curcubeu
Privirea păsării ostracizată-n flori
de teama de-a nu fi lumină,
se agață de gând uneori,
sorbind înălțarea divină
În loc de brațe, aripi albe
mă îmbrățișau și tandru și sublim,
creșteau în suflet numai nalbe,
iar noi abia învățam să nemurim
Săgeata ce-a străpuns lumina noastră
în sânge a luat pe dată foc,
și dintr-odată o lumină albastră,
unindu-ne, ne-a pus din nou la loc
Și-ntregu-acela absolut și pur
a luat eternitățile la rând,
cântau doar îngerii albaștri-n jur
și tot târziul s-a făcut curând
Refren:
Ecou ți-am fost, mi-ai fost mirare,
tandrețe-am fost, mi-ai fost lumină,
magie-ai fost și răsărit de soare
și iubire divină
9 mai 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu