Septembrie, ai apărut pe frunze,
Le-ai pus pe foc și-au ars plângând;
Și de atâta palidă lumină
Cocorii aripile-și frâng
Chitara își va rupe câte-o coardă
Și-n zori de zi și luna va pleca,
Eternitatea pare oarbă
De parc-ar fi văzut cândva
Cum cântă greierii amari
o elegie transformată-n cântec!
Se rupe vântul prin stejari
Și strigă toamna instalată-n pântec
Vino pe rug, iubito, dacă știi
De ce septembrie mă doare,
Grăbește-te, n-ai dreptul să-ntârzii
Și să-mi aduci din Univers o floare
3 septembrie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu