UNDE SUNTEȚI TRĂDĂTORI?

Unde sunteți venetici care ne înjurarăți țara?
pentru ce-ați fugit de-aici, voi, urmași ai Doamnei Clara?

Unde sunteți filfizoni cu gingiile umflate,
cu alură de spioni, deșirați și deșirate?

Unde sunteți trepăduși care linișteați poporul
cu lătură și ardei. Chiar v-ați dus? Vă ducem dorul

Unde sunteți țopârlani, traficanții de nevoi,
curve proaste și mârlani ce vă bateți joc de noi? 

Unde v-ați ascuns tâlhari care ne-împuțeați lumina;
vagaboande, boschetari. Ați fugit? Vă duce splina?

Unde sunteți cirivici, marțafoi și șufe pure,
tenii late și limbrici? Țara cine-o să înjure?

Unde sunteți ticăloși, ciori și cioclii zburători,
șerpi la suflet și codoși: unde sunteți trădători?

Hai, ieșiți la interval, cu frânghie și săpun,
dacă-i bal, să fie bal: vreau o vorbă să vă spun...

9 august 1991/2 februarie 2020

PODUL DE FLORI

S-au strâns poeții Romei ce iubesc
ținutu-acesta dacic care-i doare,
în rana lor pământul românesc
găsește iarăși drumul către soare

Vorbesc cu frații lor răpuși de dor,
prin fluturi bântuie iubirea,
declamă și în glasul lor
bat clopote vestind unirea

Au reînviat poeții dragostea de țară
sârmele ghimpate le-au zdrobit de gard,
haideți să se facă-n suflet primăvară,
pe un rug albastru patrioții ard


Se aud prin crânguri cântece străbune,
îngerii coboară pe acest pământ,
câtă bucurie, nu se poate spune,
Eminescu cântă doina din mormânt

Și-au întins poeții mâna peste Prut
să unească țara ruptă-n patru părți,
Patrie română, sufletu-ți sărut,
astăzi te-ai întors ca Iisus din morți...

5 august 1991/2 februarie 2020

ZVONURI

Aceste zvonuri ireale,
cum c-ai plecat cu-altcineva,
nu le-am crezut deloc, iubito,
dar mi se pare că era așa

Procesele de conștiință
ți-acordă circumstanțe false,
privește-mi ochii triști, străino,
și buzele de sete arse

Citește-mi însemnările de seară,
în care de durere sunt fugar,
pe nimeni noaptea n-o să doară
chiar de se sparge-n suflet un pahar

Curând, iubito, n-ai să te mai joci,
minciunii tale o să-i punem capăt,
și chiar de va durea cumplit
o să mă-ncui în viața mea cu-n lacăt

26 august 1991/1 februarie 2020

AM AUZIT DESPRE PLECAREA TA

Sunt ultimul dintre ostașii minții
pe-această lume aproape ireal,
se-nchină în icoane sfinții
de câte ori alerg în trup de cal

Pe rug ard lacrimile mele
pe care le-am vărsat când Cel de Sus
a acceptat ca duhurile rele
să joce pe mormântul lui Iisus

Iubita dintr-o doină fremătândă
redesenează chipuri pe hârtie,
când taina nopții pururea fecundă
va alunga din suflet o stihie

ce mă abate zilnic din cărare
și nu mă lasă să ajung la ea,
de bună seamă hrana mi-e uitare
de când nu mai exist doar eu sub stea

Și-mi pare rău acum de toate acestea,
c-am auzit despre plecarea ta,
când ne vedem o să-ncheiem povestea
că n-am să pot vreodată a te ierta

22 august 1991/1 februarie 2020

DRUMUL SUFERINȚEI

A plecat prin munți
ținându-și de mână
bătrânii cărunți,
poema română

Plâng îngerii de foame
și se îmbolnăvesc,
bătrânele icoane
de spaimă putrezesc

E drumul suferinței
ce duce spre morminte,
arhanghelii credinței
aleargă înainte

Omizile lincave
coboară între noi
și nu s-or mai întoarce
vreodată înapoi

21 august 1991/1 februarie 2020 

CÂND TOTUL VA FI FUM

Când totul va fi fum și din povestea noastră
n-or mai rămâne-n aer decât aripile,
tu uită-te-n oglindă și fă un semn cu mâna
să nu te părăsească vreodată clipele

Noi n-om avea în cronici fotografii color,
e viața-n alb și negru precum tabla de șah,
și dacă o să-ți fie insuportabil dor
înțeapă-te-ntr-un deget și spune-n taină:”ah!”

Ai grijă unde ascunzi floarea de mărăcine,
poemele pe care pe suflet ți le-am scris,
că s-ar putea să mor de-atâta dor de tine,
și-o să m-acuzi, desigur, în fiecare vis

Din mine înspre tine eu aș putea să plec
să-nchidem în abcisă chiar plusul infinit,
dar câinii tăi, iubito, mă latră din Lautrec
i-a asmuțit pesemne un gând nedefinit


Iar cântecele triste pe care le-am compus
pe când călătoreai prin timpul meu invers,
le-am aruncat pe toate, izbindu-le de-apus,
și-n fumul lor se-ncuie întregul univers

20 august 1991/1 februarie 2020

CÂND TU TE BUCURI

Când tu te bucuri și râzi voioasă
povestea vieții e așa de frumoasă! 

De patru zile nu ne-am mai văzut
și-n mine universul de spaimă a tăcut

Trec prin pădure singur ca un haiduc uitat
și-mi țin de mână umbra să uit că ai plecat

Vorbesc cu mine-n taină să nu m-audă cucii
și-mbrățișez tăcerea pe marginea ulucii

Din cerul gurii tale cădea-vor alte stele,
când tu vei fi, iubito, iar prada gurii mele

Când te aud râzând, amestecat în frunze,
o lacrimă se scurge din ochi căprui pe buze

19 august 1991/1 februarie 2020

AȚI UITAT DE ȚARA VOASTRĂ

Ați uitat de țara voastră când v-ați cocoțat în vârf
și în numele dreptății crime ați înfăptuit,
corbii îmbrăcați la modă se hrănesc din orice stârv,
un capitalism feroce de valori v-a lecuit

Unde sunt idealiștii? Unde-i ordinea de zi
peste care să nu treacă niciun vânător de bani,
cine umple cu dobândă visteriile pustii
și în locul vieții noastre cârca duce bolovani?

Cine mai rostește-n piețe jurăminte de iubire
pentru Patria de îngeri în amurg sacrificați,
din istoria recentă nu mai vine nicio știre,
plâng însângerați de drujbe toți copacii din Carpați

Până unde se întinde pegra asta absolută
ce ne îmbolnăvește timpul putrezind orele-n ceas?
Occidentul ne întinde zilnic cupa de cucută
și noi bem, de parcă-n lume doar atât ne-a mai rămas

Ați uitat de țara voastră când v-ați cocoțat în vârf,
în numele libertății voi ați săvârșit mizerii,
ciugulesc bugetul lacomi corbii abonați la stârv,
iar copiii țării noastre sunt tribut pentru imperii...

14 august 1990/1 februarie 2020

SĂ TE ÎNTORCI CÂND NINGE

Aș vrea iubita mea să vii,
când universul plouă,
să-ți sărut ochii înlăcrimați
și mâinile amândouă

Să îmi zâmbești ca la-nceput,
când îmi erai ecou,
să te ascunzi, lumină lină,
la pieptul meu din nou

O adiere să ne fim
pe cerul vișiniu,
am amânat să ne iubim
și s-a făcut târziu

Pe rugul care ne-a unit
lumina se tot stinge,
aș vrea, iubita mea pierdută, 
să te întorci când ninge

13 august 1991/1 februarie 2020 

Sunt beat, iubito...

Iar sunt beat, iubito, dar la tine vin
ca la o icoană veche să mă-nchin,
sunt legat de tine, nu de-altcineva,
”strânge-mă în brațe!”, strigă umbra ta

”Strânge-mă în brațe!”, se-aude ecoul,
strânge-mă, iubito, vreau să-mi fii cavoul!
Te iubesc sălbatic, trestie frumoasă,
aprinde lumina și fă focu-n casă!

Am să deschid ușa cu piciorul stâng, 
strânge-mă în brațe, poate n-am să plâng!
Iar sunt beat, iubito, dar la tine vin
ca la o icoană veche să mă-nchin...

1 februarie 2020