Iubito, vine toamna

Iubito, vine toamna, din nou ai să te sperii
și o să-mi sari în brațe când vântul prin perdea
va bate cu nuanțe de silnice Siberii
la piept am să te strâng și vântul va tăcea

Iubito, vine toamna, ne-om rătăci prin frunze
ca două amintiri uitate pe uluci,
și-am să te apăr zilnic de fierea de pe buze
de câte ori din mine în tine ai să fugi

N-o să îmi fie  teamă când ploaia infernală
din deznădejdea nopții în suflet va cădea,
ascunși după perdele, în încăperea goală,
îmbrățișați frenetic de ploaie vom uita

Tu vei aprinde focul și-o blândă adiere
ne va cuprinde-n sine când lemnul va trosni,
iubito, vine toamna, tu, însă, nu te teme,
sunt nopțile mai lungi și ne putem iubi...

30 august 2020

Din ceas se scurge ora carnivoră...

În cer miroase a fân cosit,
desculții îngeri sufletu-mi devoră,
albastrul se topește-n asfințit,
din ceas se scurge ora carnivoră

De spaimă desfrunzirea strigă,
ecoul se zidește-n piatră,
prin ochi se scurge ultima ferigă
și-n întuneric gândurile latră

E prea devreme! plânge cordul,
cortina putredă se îneacă-n var,
busola infectează nordul
și nu e niciun înger în altar

Și totuși mai răsună infinitul
de câte ori ferestrele-i deschid,
umbra pe care-am irosit-o
toarnă în urme plombe de carbid

Din ceas se scurge ora carnivoră,
pedeapsa timpului dosit,
desculții îngeri sufletu-mi devoră
și-n cer miroase a fân cosit...

29 august 2020

Încă am aripi de ceară

Încă am aripi de ceară 
să pot zbura departe de soare
E un miracol,
sunt în viață!
Dumnezeu știe de ce;
poate mai are planuri cu mine

Zborul e tot mai jos,
departe de culorile inimii
Poate coboară cerul
să-i ating albastrul,
să-mi curgă prin sânge
înălțându-mă
printre păsări plutind 
în trupuri de îngeri

Da, încă sunt în viață,
numai Dumnezeu știe de ce...



29 august 2020

Vom cădea, frunzelor...

Vor cădea frunzele, 
vom cădea și noi printre ele
amestecându-ne 
cu pașii sugrumați 
de podele

Ne vor sfâșia sufletul 
căderile din noi înșine
spre pământ,
numai tăcerea știe
că suntem candele-n vânt

Cei ce vor scăpa întâmplător
din iarna polară,
vor povesti 
căderea nesfârșită-n decor
printre păsări cu privirea amară


Ne vom risipi către stele
amestecându-ne cu umbrele noastre
târâte de bruma giulgiului de mireasă
întins peste aripile păsării
niciodată albastre...

27-28 august 2020

LUMINILE AMURGULUI

 Ne plouă-n sânge cu otrăvuri dulci,
până la suflet scările s-au rupt,
dar tu, așa frumoasă ca atunci
când din icoane cu profilul supt

mă țintuiai să nu mă pierzi pesemne
prin alte lumi de-albastru și de jar,
pe unde demoni se-ncuibau în semne
și-mi ofereau mireasma ta în dar,

n-ai să mai fii, desigur, niciodată,
că s-au topit zăpezile târzii
sub sânii tăi nerostuiți de fată,
și e păcat, și trist, când nu mai știi

de unde vin cărările ce curg
sub pașii renegați de-adolescentă,
sunt singura lumină din amurg
prin care te strecori la fel de zveltă

spre sângele ce curge tot mai greu
din vechi cutii de ambalaje dulci,
tot sună la salvare Dumnezeu,
dar nu răspunde nimeni, ca și-atunci...

7 august 2020

NOI SUNTEM SEMINȚE

Noi suntem semințe, nu ne puteți strivi,
noi facem din Siberii primăvară,
vom răsări de-un milion de ori mai vii,
îmbrățișând de-un milion de ori această țară

Vom fi copaci cu rădăcini răzbind prin piatră,
ne-om înălța la cer și dincolo de stele,
și vom zidi printre norii ce latră,
din iluzii pierdute, castele

Noi suntem semințe, oriunde ne îngropați
munții inimii vor crește mai înalți decât munții Carpați,
cerbii liberi vor străbate izvoare,
niciodată-n genunchi; ne-am născut în picioare

Noi suntem semințe de soi românesc,
toți cei ce-au fost, în noi viețuiesc,
cei ce vor fi, se vor naște din noi,
noi nu vom pieri, vom fi pururea noi...

27 iulie 2020

STRIGĂ COPACII...

În țara-n care păianjenii fac legea
pe pânza lor se țese fărădelegea
Cad inocenții pradă capcanelor întinse, 
pe culmi despădurite mocnesc focuri nestinse

Întreaga existență e o perdea în flăcări
și zboară-n sens invers neînsuflețite păsări,
Desculț prin grâul proaspăt, însângerat de maci,
dacă nu-ți strigi durerea, ai dreptul doar să taci

Dorm îngerii albaștri, au renunțat la vis,
de-atâta lașitate cad stelele-n abis
Dac-ar ploua cu îngeri, probabil n-ar mai fi
cărări desperecheate de oameni încă vii 

În suflet triste umbre redesenează hărți
ca să trezească, poate, istoria din morți
Se-ntind peste vâltoare nedefinite punți,
strigă copacii ultimi ostracizați din munți

Se pregătesc să cadă din timpul vieții lor, 
înainte să-i lovească vreo coadă de topor
Cenușii nu-i rămâne nici lacrima pe frunză,
căderea lor va rupe blestemul de pe pânză...

23 iunie 2020

Timpul între noi o să sângere

Nici nu știu dacă ai existat,
nici nu cred că-n viața asta ne-am întâlnit,
numai gândurile strivite-ntre pietre de moară
se împrăștie precum norii-n zenit

Nu înțeleg de ce-n visuri apari
după atâtea milenii parcurse,
pe alte cărări neumblate
iluzia noastră se scurse

Vrei să m-anunți că din umbră
alte dureri nevăzute m-așteaptă,
șerpi cu ochii de-azur
dinspre inima ta înspre inima mea
se îndreaptă

”Ai grijă de tine! Nu mai ești de bazalt,
îți cântă cocorii-n privire,
ești un fluture de zăpadă cât cerul de-înalt,
nevăzut de atâta strivire.

Vin păsări de pradă să-ți depene firul,
zborul tău e deodată mai jos,
plânge-n iluzii pierdute zefirul
scuturat peste omul frumos...”

Așa mi-ai fi spus, îngere,
coborât din pedepse cerești,
timpul între noi o să sângere
și-o să uite ce-n suflet îmi ești

Și-atunci în prăpăstii de oameni
m-ascund 
asurzit de ecouri
la care nu știu să răspund...

19 iunie 2020

CÂNTECE PENTRU COPII

LA DESPĂRȚIRE DE ȘCOALA NOASTRĂ

Draga noastră, școală dragă,
multe tu ne-ai învățat,
numai lucruri minunate
care-n bine ne-au schimbat

Refren:

Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)

Draga noastră, școală dragă,

astăzi ne vom despărți,

dar oriunde ne vom duce

noi te vom iubi

Refren:

Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)

Draga noastră, școală dragă,
noi aici vom reveni
când se va-ntâmpla minunea
să redevenim copii

Refren:

Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea

(bis)

A SOSIT VACANȚA CU TRENUL DE FRANȚA

Cu jocuri și bucurii
a mai trecut un an,
o să te ascund pe undeva
frumosul meu ghiozdan

Refren:

A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim

Dragă carnețele, 
prietenul meu bun,
mă mândresc cu tine
însă tot ți-o spun:
(bis)

Refren:

A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim

Școala mea frumoasă 
eu te las acum,
mă întorc la toamnă
pe același drum
(bis)

Refren:

A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim

1 Iunie 1993 

NE STRIGĂ ÎNGERII ALBAȘTRI

Miroase-a iasomie, zboară fluturi,
prea-plinul inimii se-ntoarce înapoi,
ard amintirile pe ruguri
și curge albastrul cerului prin noi

Răsună clopotele în biserici,
dispar de pe retină monștri,
ne strigă îngerii himerici
și ne sărută-n vis ai noștri

Și ne-amintim că-n cimitire așteaptă,
de veghe oamenilor vii,
toți cei plecați pe lumea ailaltă,
ce-n crucile de lemn vor înfrunzi

Și poate le e sete și de dor
s-or întrupa la miezul nopții-n oameni,
ca tu să-i întâlnești întâmplător,
că, vai, cu ei atât de bine sameni!

Umpleți paharul vieții cu lumină
chiar dacă despărțirea vă mai doare,
călătoria-n trupuri e puțină,
noi suntem praf de stele căzătoare

Să v-amintiți cu-adevărat
de cei ce v-au ținut duios de mână,
sunt îngerii albaștri ce-au plecat
să vă aducă vouă vestea bună...

Când curge mierea dorului prin noi
și-n suflet ard nerostuite ruguri,
hai să întoarcem timpul înapoi,
redevenind în noaptea vieții fluturi...

6 iunie 2020