Ostracizare

Uneori te privesc. Stai în brațele nopții și-mi zâmbești

cu un fel de tristețe, cu un fel de fericire secretă

Am cunoscut-o privind prin zid

ca prin lunetă 

Golul din jur se prăbușea

în rugul imens,

și din cărămizile arse ale sufletului

reconstruiam lumea, reinventând-o, dându-i alt sens.

Era o fericire dureroasă. 

Nu se născuse încă,

dar îi simțeam prezența

în prăpastia inimii, adâncă

Mă topeam în aerul trist 
ce-mi traversa amurgul 
zdrobindu-se-n os.

Cu o lună pătrată în brațe

aruncam spre tine cu omul frumos

Din spatele secundei, dintre stânci, 

îți înregistram surâsul pe retină,

nicio daltă să nu-l poate smulge,

 nicio altă hemoglobină

Nu-mi mai amintesc de ce erai îmbrăcată în negru,

nu-mi mai amintesc nimic.

Nisipul s-a scurs prin clepsidră atât de repede

de parcă ai fost doar o părere, 

o cădere nesfârșită în golul din jur,

printre umbre de bazalt, efemere

Uneori, un laser nevăzut îmi taie retina
dinspre zenit

și te multiplici
la infinit

Atunci privesc toate acele chipuri înșelătoare

de pe planeta pe care eram numai noi,

singurii demoni ostracizați 
dintr-o iubire sfâșietoare

10 aprilie 2017  

SĂPTĂMÂNA PE SCURT(66)

După Ceaușescu, potopul * Cârmaciul Cârlanului Capiu * Unde-l doare pe Folică? * Ghiță, ieși de sub portiță! * UE e Mafia * Jaful național se apropie de apogeu * Intelectualii închisorilor * Caruselul morții * Scârboșii din Parlament * După 12 ani * Cine-i papă mielul lui Becali * Luminile Kremlinului * Pentru cine bat clopotele, Prea Fericitule? * Tiriștii se pun cu blondele * Ruleta rusească a ANAF * Planeta Drăguțelor * Războiul, o afacere americană * Capodoperele lui Basarab


De 27 de ani, în România, se joacă ”Ciuma politică”. I-au căzut victime numeroși români nevinovați. Nu mai practicați sinistrul joc! Dați foc șandramalei! * Totuși, în orice rău există și un bine: după ce au fost prinși în vârtejul ciumei roșii, galbene, verzi și portocalii, valahii au devenit imuni la ”Balena albastră” . Dacă n-ar avea fanoane, i-ar da și clanță. * La 40 de ani de la inaugurare, singurul combinat de apă grea din Europa de Est (la vremea aceea), cel de la Drobeta Turnu Severin, se va închide, aruncându-se pe apa sâmbetei un miliard de euro. Lanțul nuclear al lui Ceaușescu, care îngloba mina de uraniu, combinatul de apă grea și centrala de la Cernavodă, a ruginit după 1989, iar acum este aruncat la fier vechi. Ceaușescu a vrut o Românie puternică și independentă, ceea ce i-a adus o moarte năprasnică. Rușii l-au executat cu mâna lui Iliescu și au vrut să le dea o lecție tuturor acelora care se încumetă să-și ridice poporul din mizerie și umilință. L-au pândit permanent după declarația de independență din 1968 și nu s-au lăsat până nu l-au văzut pe catafalc. * Victor Ponta l-a numit pe un oarecare șef al PSD ”Cârmaciul din Teleorman” . Trecerea de la Liviu la sintagma de mai sus e cam abruptă. Probabil că Livache l-a provocat cu vreun Puie Monta, sau toată daravela e posibil să fii plecat de la peștișorul de aur al PSD-ului pe care stăpânul cavernelor l-a șutit, conform tradiției acestui partid, de la Cârlanul Capiu. *  Fondatorul partidului #rezist, Folică Petrică, este executat silit deoarece nu a plătit pensia alimentară cuvenită fiicei sale. Deși a lucrat 17 ani în SRI, la Brigada Antitero, politicianul protestatar, care a voiajat pe la PPDD, PNL și PND, susține că nu are niciun venit, că așa e oamenii cinstiți. Nu, oamenii cinstiți nu e așa, Folică, așa e boschetarii. Parcă v-am mai spus-o p-aia cu revoluțiile care sunt începute de naivi, continuate de intriganți și exploatate de escroci, dar, se pare, n-ați înțeles nimic. Așa că: urmați-l pe Petrică, că-l doare la Folică! * DNA vrea să oprească lichidarea firmelor lui Sebastian Ghiță. Nu e clar dacă pe Ghiță l-a lichidat sau se mai gândește...* Nigel Farage, dilimanul englez căruia nu-i plac românii decât crocanți, a decretat: ”UE e Mafia”. Măi, copile, măi prostănacule, ai fost vreodată în România? Nu? Păi atunci nu mai deschide gura, că faci curent! * Rezervele de gaze naturale din Marea Neagră, apreciate la valoarea minimă de 40 de miliarde de euro, vor merge direct la austrieci fiindcă România e Țara Proștilor condusă de ticăloși. * Olguța e convinsă că închisorile patriei bâhâie de intelectuali cu doctorat (unii dintre oamenii de știință au absolvit chiar și liceul!). Și de scriitori, fato! Sau scriitorii de penitenciar nu e intelectuali? * Bolile aparent eradicate de multă vreme se întorc tiptil în România omorând, în special, copii nevinovați. Iar guvernul criminal e incapabil să asigure vaccinul împotriva rujeolei. E firesc ținând cont că majoritatea populației se complace în această mocirlă a istoriei, iar la fiecare scrutin electoral se-nghesuie la urne ca să prindă un loc mai în față în caruselul morții. * Senatorii Goțiu și Nicolae s-au luat la harță. Nu într-un gang, unde le e locul, ci în Parlamentul Rușinii Naționale. S-au zis vorbe mari, pe care nici măcar noi nu le putem reproduce, atât de înalt a fost gradul de radioactivitate al epitetelor, metaforelor și felicitărilor de mamă. Niște scârboși! * În urmă cu 12 ani, Horia Petrovan din Câmpina s-a adresat cu o solicitare Primăriei Sinaia. Zilele trecute a primit răspunsul. Iată că au început să se miște lucrurile și în țara asta. Cine zicea că la noi cetățeanul e disprețuit de autorități, tratat cu sictir, nu știe ce vorbește. * Cu ocazia sărbătorilor de Paște, ca buni creștini ce suntem, le urăm o cină îmbelșugată, la care să-i pape mielul lui Becali, domnilor Adrian Prostescu, Florin Căcănici și celorlalți tovarăși, mari amatori de măsline de oaie. * Livache s-a arătat surprins că Năstase l-a copiat pe Ponta. Ca să vezi cine a ajuns să numere ouăle! * Ministrul Agriculturii, Inculturii și Coproculturii e încântat că în clădirea pe care o păstorește, e lumină ca la Kremlin, ceea ce înseamnă că se lucrează la foc continuu, după modelul Stalin, la geamul căruia nu se stingea niciodată lampa. Ceva dreptate are nostalgicul demnitar întrucât, în minister, politrucii se lucrează permanent între ei. *   Pe fostul șef al CNAS, Lucian Duță, îl doare-n puță, chiar dacă a fost acuzat că ar fi luat mită vreo 8,5 milioane de euro. Pentru mărunțișul ăsta a fost pus sub control judiciar. Ia să fi furat o găină, era demult pe scaunul electric...* Chipul Patriarhului Daniel este emblema clopotului de 420 000 de euro care va trezi Bucureștii din mahmureala istorică. La mârâielile enoriașilor, reprezentanții Bisericii au explicat, cu bunăvoința specifică și cu ochii-n patru, după furat, că așa e tradiția, că limba clopotului trebuie să-l zgândăre neîncetat pe, evident, Prea Fericitul. * DJ Wanda își ține pantofii în frigider. E, totuși, un progres, majoritatea românilor își depozitează acolo surplusul de carne, păstrat pentru urările de Paște adresate politicienilor. * Fosta profesoară de matematică aplicată cu fond de ten, Monica Tatoiu, e convinsă că Prodanca are creierul cât o nucă. Adică un pic mai mare decât al ei. * Pe Andreea Bănică a bătut-o un tirist. Bine, nici mie nu-mi place cum cântă, dar s-o iei la poceală mi se pare prea mult. Că doar nu i-a dat na-na numai pentru că e blondă și o doare la bască de regulile de circulație de pe centura marilor orașe! * ANAF refuză să-i dea premiul de 15 500 de euro orădeanului Lungu pe motiv că bonul fiscal nu i-a aparținut, ci a fost colectat. Când a câștigat doar 287 de lei, cu un bon obținut în același mod, ANAF-ul n-a mai făcut atâtea nazuri, i-a dat banii imediat. Ce minte are și Lungu ăsta! Nu știa că statul e cel mai mare hoț?! * Un studiu KPMG  a constatat că România are impozitele cele mai mari pe salariile mici, având totodată și cele mai mici salarii din Europa. Și-n vremea asta liderii de sindicat mănâncă rahat la tembelizor. * Auzind că în Canada marijuana va fi la liber de la anul, uruguayenii s-au grăbit să le bage mortu-n casă. Începând cu luna iulie a acestui an, canabisul în scop recreaționar se va vinde în farmacii, instituindu-se și un fel de monopol al statului. Crapă olandezii de ciudă, iar traficanții se pregătesc de șomaj. Totuși, ținând cont de direcția imprevizibilă în care a luat-o omenirea umană, oare n-ar trebui ca dealerii condamnați la ani grei de țuhaus să fie scoși din vizuini, cu scuzele aferente, și să primească niscai decorații? Fie și numai pentru faptul că au fost cu un pas înaintea lumii? De ce au mai fost pedepsiți acești vizionari când ei vroiau doar să recreeze lumea, s-o facă mai prizabilă? În ritmul ăsta până și Planeta Maimuțelor va semăna cu Planeta Drăguțelor. În plus, vor scăpa de corvoada ștergerii prafului de pe mâneca hainei. * Poluarea e cancerul mediului înconjurător. Iar natura umană pare intrată în metastază. * Siria e spitalul de psihiatrie în care Marile Puteri își tratează nervii. Ruși și americanii își pun pâlnia pe cap și se strâmbă unii la alții. Din când în când își mai trag și câte un scuipat. Textele ale cu respectarea drepturilor omului nu sunt decât atribute ale artei manipulării. În ambele tabere (pro și anti  Assad) regulile le fac infiltrații. Ei decid ce și când se provoacă câte-o baie de sânge. Pentru cei care au deschis ochii asupra lumii contemporane mai târziu, le amintesc că pe Saddam l-au spânzurat pentru că ar fi deținut arme chimice. Ulterior, ONU a constatat că irakianul nu deținea așa ceva decât ocazional, când meniul glorioasei sale armate era format preponderent din fasole. Personajul Ali Chimicul era probabil bucătarul, dar asta nu l-a ajutat deloc, ba, dimpotrivă, a primit rolul personajului negativ în lung-metrajul ”Goana după petrol”. Pentru americani, omenirea umană e o imensă sală de cinematograf în care sunt distribuite filme produse la Hollywood. Să fie foarte clar: terorismul este cea mai mare rușine a lumii contemporane. Nu numai terorismul religios ci și cel de stat, travestit în haina apărării libertății și a respectării drepturilor omului. De altminteri, producătorii de armament, donatori fervenți în campaniile electorale americane, trebuie să-și primească obolul. Așa că, după fiecare scrutin electoral, cu rare excepții, Unchiul Sam a dat cu bombardeaua de pământ prin diverse poligoane ale lumii. Ca să fie victime cât mai puține îi notifică și pe ruși. Care îi notifică pe sirieni și așa mai departe...Cele 59 de rachete lansate de americani asupra unei baze siriene aproape părăsite au costat aproape 90 de milioane de dolari. Orientul Mijlociu a devenit o afacere între ruși și americani, din care primii vor să obțină un profit cât mai mare. Restul e crimă mascată de o manipulare ordinară...* Ia să ne amintim de războinicii noștri cu ajutorul cronicarului Adi Sfinteș care a asistat personal la evenimente, până la faza cu Ana lui Manole când, impresionat de sutienul de mortar care o tot strângea pe purisancă, a sărit gardul poeziei. * ”  Apoi să știți, iubiți cetitori, că la Posada, Carol Robert nu și-a pierdut numai mesada ci a căzut de pe cal și - zic surse istorice credibile - și-a cam șifonat noada (n-am găsit altă rimă). Însă, și în condițiile astea vitrege, regele a reușit să spele putina c-o mână de tovarăși care-n momentele alea erau mai iuți decât Gabriela Szabo. La Buda s-a făcut inventarul constatându-se că a pierit toată floarea nobilimii maghiare și toate astea s-au întâmplat - după cum își încheie ”Cronica pictată” tulburătoarea mărturisire - ”ca nu cumva să se semețească ungurii(...) ci să învețe umilința”. Carol Robert și-a lins rănile, dar până la moarte nu l-a iertat pe Basarab, că n-a fost de acord cu blatul și l-a rușinat în fața Europei, unde vroia ungurul să intre și el cu toată gașca de vegetarieni. Că i-a și zis Europa la un moment dat: ”- Măi, Carolică, cu palmaresul ăsta vrei să faci parte din Uniune?! Păi dacă mai pune ursul de Basarab mâna pe tine o dată, nici la ”Cimitirul Vesel” nu te mai primește nimeni.” După liniștirea definitivă a maghiarilor, Basarab a făcut un hobby pentru bulgari, cărora le-a salvat economia prin importurile masive de zeamă de varză, pătlăgele, hrean, țelină și alte produse ale carnivorilor de la sud de Dunăre. Relațiile de afaceri l-au apropiat atât de mult de Alexandru, urmașul lui Mihail la tronul țaratului, încât i-a dat o fiică de soție, că și așa avea mai multe bucăți disponibile. ”- Poate că nu i-o dădeam - zicea după două-trei ulcele de vin - că la cafteală nu le are de nicio culoare, seamănă cu bietu ta-su, care după mai multe tentative a reușit să fie ucis de sârbi la Velbujd, însă m-a impresionat până la lacrimi că-i om de casă. Pune ăsta niște castraveciori, o nebunie...de-au și zis băieții de la Posada să-i dau jumătate de împărăție numai să stea locului liniștit cu gospodinele. Că oamenii mei îi apreciază în mod deosebit pe cei care îi ajută să se dreagă în fiecare dimineață. Dacă stau și mă gândesc bine, oștirea mea n-ar face două parale fără logistica lui Alexandru... Din nefericire, marele Basarab a trebuit să răspundă, pe la 1352, unei convocări la Sfântul Petru, care prinsese drag de el fiindcă purta barbă ca intelectualii și chestorul Raiului simțea nevoia să se converseze din când în când cu unul care știe să-ți răspundă la orice întrebare, să-ți explice orice problemă care te neliniștește, fără să înțelegi nimic.  Pe piatra lui de mormânt ar fi trebuit să scrie: Basarab a fost acesta și-a speriat Budapesta. Dar, din păcate, nici pe atunci valahii nu erau preocupați de scris” * În urma lui au rămas numeroase legende,  precum aceasta de mai jos: ” Pe la 1350, Basarab a început să-și pună întrebări existențiale fundamentale: ”-De ce oare zboară păsările când ar putea să meargă pe jos? De ce nu cântă cucul imnul Uniunii Europene? Există unguri și pe lumea ailaltă? Se va câștiga reportul la 6 din 49? Eu cu ce-mi mai omor timpul? Pe maghiari i-am terminat, la tătari m-am zburlit serios, că și-o luaseră în cap după Posada. Ziceau că m-au ajutat în luptă și n-am fost omenos, că nu le-am dat o parte din țara mea. Asta cam așa e, dar de ce nu țin cont că le-am dat-o și lor pe cocoașă de mai multe ori și cu mai mult simț de răspundere. Pe bulgari i-am iertat că i s-au aprins călcâile fiică-mi după Alexandru, dar cu toate astea am păcate multe. Ce-ar fi să fac și eu o catedrală a mântuirii neamului prost, să cadă dușmanii-n limbă când prin fața ei se plimbă?! Na, că iar a ieșit o capodoperă orală  din mine. Pentru îndeplinirea acestui moft a fost solicitat meșterul Manole, renumit mai degrabă pentru demolările pe care le efectua cu profesionalism decât pentru ridicările pe verticală. Și-a mai luat meșterul nouă tovarăși și astfel prezidu-i gata. Au făcut ei ce-au făcut, și-au depășit limitele și au reușit să ridice patru pereți. Dar pentru că nu aveau cele 1413 autorizații necesare vizate la timp, un funcționar bine intenționat de la Curtea de Argeș le-a demolat-o de vreo trei ori până s-a enervat Manole și a chemat-o pe firul scurt pe Ana. Asta a părăsit valvârtej seminarul despre integrarea în absolut prin mandravelă și a trecut la treabă.  I-a făcut cum îi venea la gură pe cei ce-i puneau piedici febleței sale care, după unele documente incredibile, îi era și soț. De ocări n-a scăpat nici Basarab, care, auzind totul - fiindcă și pe atunci zidurile aveau urechi model ”prințul Charles” - i-a ordonat mototolului de Manole, s-o compromită public între zidurile mănăstirii, ca să-i iasă capodopera mai elastică, ” că - afirma el - la cât de coardă a fost asta or să se întindă zidurile ca elasticul. Meșterul s-a conformat, că de prea multă vreme vroia să scape de nevastă-sa, ca orice consumator de bere la pet, și nu putea rata ocazia, mai ales că pretextul era valabil. N-a avut nicio remușcare. (...) Însă, Dumnezeu e sus și vede, și meșterul a luat-o curând pe urmele Anei, că Basarab i-a  suspendat autorizația de construcție și l-a lăsat în aer. Dar Manole nu s-a resemnat și, cu aripi de scândurele, a încercat o aterizare forțată. ”-Cu viteză cam mare, a concluzionat Vodă, că s-a făcut praf. Cine dracu s-o fi crezut ăsta: Aurel Vlaicu? Sau economia națională?!” * Promoușăn: Știu că unii l-ați plasa pe Manole în vremea lui Neagoe Basarab. E problema voastră. Totuși, pentru că sunt mărinimos, o să-l întâlniți și atunci, că legendele e nepieritoare.  Data viitoare o să vă mai spunem câte ceva despre unguri, după care-i trecem în planul secund al capodoperei noastre că sunt cam antipatici. Noi o să deschidem pentru voi, în exclusivitate, arhivele secrete care vorbesc în șoaptă despre întemeierea Moldovei. Urmează adevăruri zguduitoare! Nu mă credeți? Bine faceți...

CONTELE DE MONTE-CRISTO
8 aprilie 2017      

De câte ori mor

A venit primăvara. Vino să te sărut pe arbori, pe frunze, pe zbor.

A venit primăvara spărgând o fereastră de dor.

Ieși din mine, unde stai ascunsă de-un veac

Sărută lumina până când în curcubeu mă prefac.

Curgi prin mine ca o altă lumină, mai mare,

Îmbrățișează-mă ca pe-o stană de piatră și sare.

Ascunde-te în privirea plopilor razantă,

Fii pe lumea asta, lumea cealaltă!

De care să-mi fie de o mie de ori mai dor,

De câte ori vii, de câte ori mor...

6 aprilie 2017

Ce bine că n-ai căzut din poezie în realitate

Te-am iubit cu toată lumina, cu toate spaimele,
Te-am iubit sfâșiindu-mi sufletul, hainele,
Te-am iubit cu toate iernile, cu aurora boreală-n colții de fiară,
Te-am iubit de parcă n-ai fi fost imaginară.

Ce bine că n-ai căzut din poezie în realitate,
Ar fi fost toate cuvintele bulversate,
Și m-ar fi obligat să trec prin carnea sângerie cu plugul
Până și-ar fi strigat cocorii amurgul...


6 aprilie 2017

Ceva s-a întâmplat definitiv

Ceva s-a întâmplat definitiv
de nu-mi mai zăbovesc în trup iluzii,
și dintre milioane de confuzii,
tristețea-i permanentul laitmotiv.

Trec ulii cu văzduhul sângerând în gheare,
în chingi mă strâng câmpuri pustii,
dar niciodată nimeni nu va ști
de ce mai urlă-n mine atâtea fiare.

Și nu se știe pentru care fapte,
s-au sfărâmat luminile de zid,
pe-acolo demonul perfid
joacă o piesă în mai multe acte.

Certă-i prăbușirea cerului de stinghii
peste îngerii împrăștiați pe-asfalt,
sufletul devine loc vacant
strecurat ca negrul pe sub unghii.

Caut deslușirea altui laitmotiv
în bătaia orei sfărâmate-n ceas,
marea peste sine țărmul și l-a tras
și s-a înecat definitiv.


5 aprilie 2017

Într-o altă existență întâmplătoare

Drumuri perverse printre liane,
scrijilesc sufletul cu balast,
le cărăm în sus și în jos, prin idee,
prăbușiți de atâta contrast.

Cerbului îi rămuresc coarnele,
se-ntinde-n neant copacul umbros,
înainte de a depune anapoda armele,
omul de altminteri frumos.

Scări de fum, care duc nicăieri,
ne ademenesc, stricându-ne sângele,
urcă demonii cu îngerii-n brațe,
ne asediază meningele.

Și cu cât se înalță mai sus,
neantul din noi se cască mai mare;
până când redevenim intruși
într-o altă existență-ntâmplătoare


4 aprilie 2017

Un munte de zgură peste umbră se-ntinde

În clipa când simt timpul se contractă
Nu mai rămâne nimic din viața abstractă

Nici cenușa vulcanică nu se mai cerne
Uitarea ca un drog peste suflet se-așterne

Refuz să fac analize succinte pe text
Viața mea pare ieșită ca un fluture din context

Mâinile reci se-ntind printre săbii
Cresc în ochii de salamandră odăjdii

Mi-e teamă să dau iarăși testul de zbor
Ce mi-a scos sufletul din decor

Un munte de zgură peste umbră se-ntinde
Și-n cleștii tăioși tristețea mă prinde 


2 aprilie 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (65)

Tusea și junghiul * Marijuana la tot cartierul * Kovesi, jos laba de pe studentele la Teologie! * Războiul sutienelor * Boxul acuzaților * Cât mai costă o curvă alcoolică? * Charlică și pisicile aristocrate * Iar am avut dreptate: americanii e mai tari ca rușii *  O starletă cu pretenții de star: Simona Senzual Halep  * La Steaua care a apus * Ghiță, mai pune un pic de șunculiță! * Șutirea peștișorului de aur * Europa, în ritmul lui Iohannis * Perversiunile Danielei Gyorfi * Mamaia și piciorul de lemn * Harra, vizionara-porno * Redefinirea familiei * Maidanezii * Țoiul și marțafoiul * Rahmaninov, urmașul lui Ștefan cel Mare * La Posada și-a pierdut Robert mesada 


Un individ fără puță, părăsit de nevasta învățată cu aparate mai ferme, și un boșorog căruia i s-a vindecat locul demult, au făcut alianța boilor, impostorilor, nebunilor și escrocilor (BINE). În general, proștii nu reprezintă pe nimeni, deși când se uită în oglindă au impresia că-i urmează milioane de deștepți. Ei, de fapt, stau în fund ca maimuța și se scarpină de purici până le dă sângele pe nas. Nu, nu s-a format această alianță scandaloasă, mișcarea patriotică se va scutura de râia căprească și va duce mai departe spiritul național și justițiar al tribunilor neamului românesc până când patria se va numi România Mare. Vă rog frumos să nu vă mai luați după proști decât dacă aveți o coadă de mătură la îndemână. *   Pentru a crește real pensiile și salariile, fără a fi anulate de inflație, e absolut obligatoriu să crească și productivitatea muncii. Să-i spună cineva și Olguței despre ce este vorba în prima propoziție  * De la anul, consumul de marijuana, în scop recreațional, va fi permis. În Canada, nu vă bucurați degeaba, erbivorelor! Premierul lor a experimentat la greu efectele gingașei plante și i s-a părut că zboară fără aeroplan. Totuși, ca să nu fie accidente aviatice non-stop, fiecare familie n-are voie să crească decât patru plante pe an. Una pentru mama, una pentru tata, și câte una pentru ăia mici. Dacă ai doar doi, de la trei în sus să te ții balamuc! * Elena Udrea, această martiră a luptei pentru putere, avere și orgasm, a încasat, încă de la prima instanță, 6 ani cu executare, și-i obligată să le plătească mituitorilor sifonari peste 2 milioane de euro. Biata femeie, va trebui să-și vândă vreo pereche de galoși...* I-au luat apărarea de la gură diverse personulități, de la Gheorghe Becali, fost Gigi, și până la Traian Băsescu, fost Popey Marinarul. Pe Matrozul Chior l-am putea înțelege, că are ochii alunecoși, inima zburdalnică, dar pe Gigi poate-l înțelege Dumnezeu. În mod surprinzător, celebri postaci, care erau furajați cu 10 000 de euro pe lună de o blondă planturoasă, n-au avut semnal. * Și când te gândești că Elenei din Troia i se trage de la unul pe care-l cheamă, paradoxal, Lungu. Da, ați citit bine: i se trage de la Lungu, nu de la Scurtu. Nici măcar de la Chelu. * Dezastrul a început cu gala Bute, care, ce ironie, în ciuda rimei evidente, te poartă pe alte rute. În contradicție cu privirea-i șăgalnică și cu amețitorul joc de picioare, nu te duce-n lumea viselor, ci te bagă la răcoare. * Totuși, e scandalos să introduci la bulău o jună studentă la teologie, jumătate vestală, jumătate fiară * Elena a contestat decizia considerându-se fată cinstită. Până și Matrozul Chior s-a inflamat la maxim, garantând pentru virginitatea concurenței lui Andrei Pleșu de pe vremea când își agățau armele bănuit erotice pe aceeași sârmă politică. Concurență în materie de sâni, deși, după argumentele irefutabile și parapsihologice ale domnului Liicheanu, dl. Pleșu ar fi posesorul unui sistem filosofic cu prindere la spate cu două numere mai mari. Din păcate, Monstrul cu Barbă nu a șterpelit nimic, din lene, sau nu a fost prins, tot din lene, și n-o să-l auzim prea curând că gardienii i-au smuls sutienul și l-au mușcat de sfârcuri. Mare păcat! * Dacă dl. Liicheanu va contesta aceste afirmații, îl anunțăm  că n-am pus ghilimelele întrucât, la filosofii de debara, e facultative. Și dacă a spus și dacă n-a spus ce v-am relatat mai sus, nu prea contează; toată lumea știe că așa gândește dumnealui și că între Elena Udrea și Andrei Pleșu, ar alege-o, fără să clipească, pe Monica Bewinski, Procuroarea-Șnur. Care nu poartă sutien, iar chiloții i-a pierdut demult, în vremuri imemoriale, la o descindere printre aurolacii din Gara de Nord. * La Tribunalul Bacău, trei deținuți l-au snopit în bătaie pe al patrulea, chiar în boxa acuzaților. După cum merge (in0justiția în țara asta, mai mult ca sigur că victima va fi aspru pedepsită pentru conflict de interese. Interesul ei era să nu ia bătaie, dar, dacă nu s-a putut abține, suportă rigorile legii * Charlie Sheen i-a dat Lindsey Lohan 250 000 de dolari doar pentru că, la beție, l-a tras peste abdomenul burții ei, într-un pat care ardea de nerăbdare să fie batjocorit de celebrități. Măi, ce s-au scumpit curvele, e jalea de pe lume. Păi, la prețurile astea, mai ajungem noi în lumea civilizată la sulivară. * În ziua în care Theresa May, gagica aia de conduce Marea Britanie când doarme cotoarba a bătrână (Elisabeta, pentru republicani), i-a scris Europei, pe un șervețel umed, cu rimelul: ”Adio și n-am cuvinte!”, Charlică, băiatul ăla cu urechi model farfurie zburătoare, a mai dat o raită prin România. Nu pe la casele  lui, ci pe la ale lui Iohannis, care l-a și decorat, că nu era sătul iubitorul de Camile de tinichele! După ce a scăpat, cu chiu cu vai, de Werner, și-a băgat capul între urechi - și, har Domnului, e loc destul!  - s-a mai benoclat la niște petarde de prin București și a ras-o pe la neamurile lui, Prințesa Margareta și Prințul Miorlau. Celelalte pisici aristocrate erau plecate la vânătoare de motani în călduri. * Acum nu-i prea clar ce tot caută Charlică pe aici, dar, la criza acută de regi din acest spațiu al istoriei contemporane, nu-i exclus să-l vedem pe tronul pe care a stat capră la nemți, la ruși și la cine s-a mai învrednicit să joace lapte-gros, și regele Mihai. Dacă ar fi să ne luăm fie și numai după urechi, Charlică e mult mai îndreptățit decât Alteța Sa Banală Principele Radu Buda să pretindă tronul. Dar să se grăbească până când istoria nu va trage apa după ei...* Raportul morților în accidente pe șoselele-cimitire ale României a fost în anul precedent de 97 la un milion de locuitori, dublu față de media europeană. Procentul este mai mic la numărul deceselor pe autostrăzi (8%), dar asta numai pentru că noi nu prea avem autostrăzi * V-am spus din vreme că nici Toma Alimoș, nici Tudor Vladimirescu, nici măcar Tudor Tudorel, nu-i vor clinti pe Kovesi și Lazăr din funcții, în ciuda inabilităților din vremea cercetării cazului ”Noaptea, ca proștii”, fiindcă americanii e mai tari ca rușii în spațiul carpato-danubiano-hipnotic. Așa că n-are rost să reluăm subiectul, dar să nu uitați: când aveți probleme cu ce se ascunde dincolo de aparențe, citiți-ne! O să fiți mai informați, mai fericiți, și, dacă e posibil, mai deștepți. * Ceea ce nu se poate spune despre Simona Senzual Halep, o starletă a tenisului, care nu va ajunge niciodată star mondial în adevăratul sens al cuvântului. De ce? Pentru că n-are caracter, așa cum a recunoscut în timpul meciului cu britanica Konta. În timp ce Darren Cahil o sfătuia cum să depășească momentul, figuranta, căreia i s-a urcat gloria la cap înainte de vreme, i-a zis (știind că e filmată) cam așa: ”Ia lasă-mă-n carul meu cu sfaturile tale! Tu nu vezi că mă doare la bască de tenis? Dacă s-ar putea să câștig fără să mă prezint la meciuri, ar fi extraordinar. Mie îmi place să apar prin reviste, să dau declarații la TV, să mă laude fără motiv dilimanul de CT Porcescu...Sportul ăsta mai mult mă încurcă. Îmi plăcea la început, când eram modestă și flămândă. Acum, cu mațul plin, e aiurea, ia mai dă-te-n spume, măi, Crocodil Dundee. Nu încerca să mă convingi că sunt altcineva că n-ai nicio șansă. Am un joc ridicol și nu vreau să mă schimb. Vreau să fiu și eu ridicolă, care-i problema ta?!”  Nu vă mai amintesc și restul discuției, purtată în engleză, dar vă asigur că traducerea este cât se poate de exactă, fiind asigurată de Lia Olguța, starleta politicii și lingvisticii mondiale de pe întreg mapamondul globului pământesc. * Începând cu 30 martie 2017, Steaua nu mai există pe prima scenă a fotbalului românesc. Echipa se numește FCSB, adică Faci Ce Spune Becali. Și, în condițiile astea, pe cine mai bate Dinamo? * Periodic, ministrul Agriculturii și Inculturii ne lovește fără milă în creierii capului: ”Porcul se face într-o perioadă de timp”, e ultima cugetare care l-ar face să se topească de invidie până și pe marele sofist Hagi. Nu ne-a mai spus și ce se face porcul într-o perioadă de timp: politician, ministru, președinte interimar la PRM...Că n-a fost prea clar. Sper că nu e o aluzie la Ghiță, nea Petrică? * Se întreabă câte unii la Radio Șanț de ce nu mai e atractivă profesia de cadru didactic. Păi cum să fie dacă leafa unui debutant e mai mică decât a unui gunoier, când procentul din PIB acoperă cu greu 3-4% (în țările la care ne raportăm artificial, procentul depășește 7%, ajungând și până la 9%), când sistemul se tot reformează prin metoda copy-paste, când împotriva dascălului se îndreaptă criticile celorlalți factori educaționali, demonizându-l? Nu numai că e prost plătită arta de a fi profesor, dar atât a fost terfelită încât prestigiul ei tinde spre zero. Și nu sunt semne că societatea moare de nerăbdare să fie mai educată. În aceste condiții, nu vă așteptați ca școala să înlocuiască lipsa educației de acasă * La celebra partidă de pescuit din Delta Dunării, domnul Grindeanu, beneficiind de norocul începătorului, a prins peștișorul de aur. Dar, din obișnuință, i l-a șutit domnul Dragnea. * La intervenția fermă a domnului Iohannis, Europa nu va mai avea două viteze. Va avea doar marșarier. * Daniela Gyorfi e scandalizată de perversiunile la care încearcă s-o supună sistematic derbedeul de bărba-su. I-a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, decât s-o vadă îmbrăcată, fiindcă numai așa îi filează lampa de intervenție. Sincer să fiu, suntem de partea lui: cine n-ar vrea s-o vadă pe Daniele îmbrăcată! * Un alt personaj odios este unul Prigoană, care, după cum spune una din fostele neveste (Bahmuțeanca number five), obișnuia s-o împingă pe scări pe o tipesă căreia-i spuneau Mamaie. Cică-i dădea avans cu piciorul de frasin. Mare pezevenghi!* Rumegătoarea Carmen Harra (în sensul că rumegă viziuni pe care proștii le cred), ne atrage atenția că a văzut în globul de cristal cum că omenirea lumească merge înainte, în ciuda faptului că Ileana Ciuculete și-a ascuns vârsta reală, ceea ce ar putea fi cauza morții ei la numai 65 de ani, deși era programată s-o ducă, hăulind, până la 89 de ani. Dar, dacă a mâncat-o-n laringe să spună că are 59 de ani, acum suportă consecințele decesului mortal! * Fiindcă familia a fost definită ca fiind formată dintr-un bărbat și o femeie (sper că frumoasă), mă întreb ce-o să se întâmple cu părinții noștri, cu minunații noștri copilași, fiindcă ar cam trebui să cânte la altă masă. Dar, dacă legea nu ne dă voie, n-avem încotro și-i hușuim de acasă, deși ne simțeam bine împreună. * Maidanezii care îmbracă chiloții cu șnur ai Naționalei de fotbal de masă, n-au marcat niciun gol de patru meciuri! E naționala zero barat. De vărul lui Hitler, antrenorul Daum, ce să zici? N-ai ce zice: atât poate, atât face. Fotbalul românesc este condus de amatori cu pretenții de profesioniști. De fapt, de niște proști care o fac pe deștepții. * Declarațiile lui Toader, făcute mai pe seară, l-au prins pe Băsescu cam luat. Nu, nu de Codruța, cum tot speră opinia publică, ci de încălzirea globală din paharul cu whisky. Așa că nu s-a putut abține și a decretat, fără drept de recurs, așa cum îi stă bine unui dictachior: ministrul justiției este, citez cu emoție și lacrimi de crocodil, ”un marțafoi”. Trebuie să recunoaștem că, în acest caz, țoiul a fost mai tare decât marțafoiul...* Până la urmă l-au înmormântat și pe George Michael, la trei luni de la înghițirea gutuii. E un fel de Brexit din Uniunea Compozitorilor care făceau dragoste cu fundul, ca să citez din Bețivul Național. * Știați că marele muzician Serghei Rahmaninov se trage din spița lui Ștefan cel Mare? Da? Mă bucur, eu abia acum am aflat și le-o spun și celorlalți neștiutori. Bine, nu-i nici vreo mare scofală să te tragi din cel mai mare dintre români la ce apetit sexual a avut butoiașul atomic, care s-a zbătut să-i transforme pe moldoveni în zimbri. * Nu, acesta nu este un fragment din monumentala lucrare ”Istoria necenzurată a românilor”, dar ce urmează sigur e de acolo. E continuarea faptelor din numărul trecut. Și nu e bine deloc. Pentru unguri. A, deja vă bate pitpalacul de nerăbdare, iar ochii vă râd de bucurie? Naționaliștilor! *  ”Se pare că a fost destul de limpede maghiarul că Basarab nu i-a mai trimis nicio veste, deși a fost deranjat la maxim de metaforele, epitetele și, mai ales, licențele poetice folosite de adversarul său. ” - Fiindcă nu cred că-i corect să mă trateze astfel. Ce are cu barba mea? Îl deranjează că sunt poet? O să-i demonstrez că nu scriu tot timpul poezie, că am momente de inspirație în care dramele pe care le scot din mine se joacă peste tot cu gura închisă. Cât despre barbă, o să-i dovedesc că va rămâne la locul ei, însă nu prea-i văd bine cele trei floace ce le fâlfâie vântul pe obrazu-i scorțos. N-am terminat de citit nici măcar ”Povestea porcului” și uite-l p-ăsta...mă presează cu războiul lui medieval! ” După care își conectă celularul: ” -Alo, tătarii? Eu sunt! Basarab. Vă sun din celălalt capăt al țării. Și mie mi-e dor de voi. Cum să mă simt? Minunat, numai că am niște junghiuri în coastă. Ungurii au venit cu oaste peste mine. Cum?  Veniți și voi? O...kay! Ne vedem la Posada, în week-end, sâmbătă, 9 noiembrie 1330, dacă ați uitat în ce dată suntem. Sper s-o rezolvăm repede. V-am pupat!”  În muzici la modă, maghiarii pătrund în Valahia. Dar treaba era nașpa de tot că valahii, după prostul lor obicei, ascunseseră toată haleala și, pe deasupra, otrăviseră și fântânile. Din cauza asta, de la o vreme oștirea mergea alandala după cum auzea comenzile pe care le dădeau necontenit mațele din augustele burți. După ce au pustiit Valahia până la Argeș, înghițind cu mare poftă lăcustele ce încă mișunau prin iarba arămită de soarele lui noiembrie și ucigând cu sânge rece broaștele de prin iazuri, maghiarii au cârmit-o spre Buda cu gândul să mai cucerească pe drum popoarele de furnici ori miile de arici ce-și ițeau capetele pe toate drumurile, ca să dea o pâine albă de mâncat poeților de curte, ce aveau să cânte în epopei nemuritoare mărețele izbânzi. Dar, ca să parafrazăm un cronicar din aceeași făină cu mine, ”n-a fost pe voia câinelui de maghiar”. La Posada, într-un defileu situat, firesc, între două înălțimi, ungurii au fost întâmpinați cu bucurie de valahi și de aliații lor și supuși unui interogatoriu sumar. Întrebările erau puse direct la subiect și ungurii răspundeau numai cu ” au, mamă”, ”Doamne, e sfârșitul lumii”,” aici ne rămân oscioarele”...Că am uitat să menționez, interogațiile astea erau sub formă de bolovani prăvăliți de pe înălțimi în capetele lor triunghiulare, vipere aruncate cu măiestrie ori săgeți ațintite la fix. Au mai fost și altele dar parcă ni s-a făcut nouă milă de bieții maghiari, că, așa cum am spus-o de nenumărate ori, nu erau oameni răi, mai ales femeile lor. Cafteala a durat de sâmbătă până marți și armata lui Carol Robert a fost zdrobită, însuși regele a scăpat ca prin urechile acului fugind îmbrăcat în hainele lui Desev, fiul lui Dionisie, unul dintre inițiatorii distracției. Desev a fost zărit în ținuta de gală, din care cauză valahii l-au recunoscut drept suzeran. Așa că l-au ucis cu mare plăcere după cum găvărește  ”Cronica Pictată” de la Viena.  După victorie, Basarab a ținut un spici, că le-avea p-astea cu trombonul ceva de speriat: ”-Sunt convins că ungurii au învățat ce-i umilința și altădată când le-oi trimite soli să știe că sunt de la Basarab I, întemeietorul Valahiei independente, și că trebuie să-i primească în așa fel încât să nu mă supăr. Că, altminteri, mă văd nevoit să provoc o nouă tragedie, deși genul ăsta literar nu mă interesează în mod deosebit. După Posada, voievodul valah i-a articulat și pe tătari, că-și cam luaseră nasul la purtare, iar pe țarul Bulgariei, Alexandru, și l-a făcut ginere. El amintea la câte o chermeză la care se afuma, ca orice scriitor ce se respectă:”-Bă, nu prea le vede el la politică regională, iar ca războinic e mai prost chiar și decât Carol Robert de Anjou, însă face o varză murată...o minunăție. Cât despre zeama de murături, ce să vă mai spun? Ea mă mai menține în fruntea țării, că altfel eram mort demult...”
           

CONTELE DE MONTE-CRISTO
31 martie 2017 

O să crească iarba cu furie oarbă

Ne răzvrătim pe colțuri de inimă frântă,
Pe unde îngerii de boli ne descântă

Cu frunze de iederă încolăcită în gânduri,
Tremură moartea întinsă pe scânduri

De-o mie de ori de noi inundată,
Încă o dată și încă o dată...

Ne întâlnim pe unde n-am fost și nici n-o să fim,
Și tot amânăm din vis să ieșim,

Să ne ascundem în realitate,
Mințile noastre de spaimă trucate.

Da, plouă cu păsări migratoare
Peste viața noastră întâmplătoare.

O să crească iarba cu furie oarbă
Peste buzele ce nu pot să mai soarbă.

Se va scurge un șarpe pizmaș din oglindă
Printre brațele ce nu pot să mai prindă.

Vor umbri copacii pregătiți de asalt
Peste cerul inutil de înalt.

Secundele vor lua ora la rând
Târziul bănuit va fi prea curând,

Curândul va fi evident prea târziu,
Iar mortul va fi incredibil de viu.


31 martie 2017

Ne întâlnim în locuri surprinzătoare

Ne întâlnim în locuri surprinzătoare:
în vis, între lumi paralele, în existențe trecute și viitoare.

Tu ești la fel cum te știam, întoarsă cu fața spre diferitele ore,
din cauza secundelor nu-ți văd chipul transfigurat în aurore.

Probabil ești neschimbată ca un tablou de artă;
cel puțin așa te reflectă oglinda spartă.

Eu sunt golul din jur pe care-l respiri odată cu amintirile,
dar nu ni se încrucișează niciodată privirile.

Poate privirea mea câteodată-i prea tristă;
sau acele locuri surprinzătoare nici nu există.


30 martie 2017