De ce ai făcut asta?

Niciodată nu am vrut să te întreb:

de ce ai făcut asta?

Nu vroiam să te acuz, doar vroiam să știu

ce se ascunde în sufletul unei femei,

dacă, acolo, 

chiar există un loc pentru răspunsuri

Nu ți-aș fi reproșat nimic,

nu te-aș fi condamnat la singurătate,

atâta doar:

vroiam să știu.

Pe urmă, în spatele adevărului,

viața ar fi fost mult mai simplă

Am fi traversat deșertul

mână în mână

Dar,
 niciodată nu am vrut să te întreb:

de ce ai făcut asta?

24 noiembrie 2017

Metamorfoză

Dintr-un vierme sufocat de lumină

răsare un fluture

Uneori e un fluture albastru,

alteori, unul multicolor,

dar, de cele mai multe ori,

apar fluturii Cap de Mort

Fluturele albastru 

desenează în golul din jur

trasee ce trec prin inimă

Fluturii multicolori 

amestecă îmbrățișările, 
sufletele

Fluturii Cap de Mort 

trăiesc cu nostalgia zilei 

prin care nu pot zbura

niciodată

Atunci se izbesc de pereți

până le cade tencuiala

în pulberea nopții

când,

fără să știe de ce,

redevin viermi.

Doar oglinda îi mai privește

cu ochi de fluturi.

24 noiembrie 2017

Dragostea ca o vină

Tu, ce-ai picurat prin mine ca o vină
roua nopților sinucise de vară,
aprinde-mi în ochi o lumină
sfâșierea să nu mă doară


Când vulturii se vor strânge apatici
la căpătâiul omului frumos,
vor dezerta caii sălbatici
pe fruntea cerului sticlos


Tu, ce-ai curs prin mine ca o lavă
strecurându-te printre stânci,
răspunde-mi: cât este de gravă
tăcerea ochilor adânci?


Ce se va-ntâmpla în cuvinte
dacă lupta mea va fi mai puțină?
De ce mi-ai picurat  dinainte
dragostea de Patrie ca pe-o vină?

24 noiembrie 2015

Traversează prin cioburile noastre neantul

Te beau ca pe-un vin scos din hrube întunecoase,

curcubeie se-aprind pe cerul gurii,

îmi curgi ca otrava prin oase,

urlă lupii însângerați de marginile zgurii

Și-ți sperie carnea, le e foame cumplită,

în colți ascuțiți te-ar sfâșia,

o să fii în final răstignită,

să nu mai poți niciodată din mine pleca

Ridic paharul și-l trântesc de apus,

din cioburi picură sânge,

prin răni șarpele nopții s-a dus,

fără piele, fără umbre ce ar putea să te-alunge

Dispar din ființă reperele,

respirăm tot mai rar unul în altul

Prăbușite, himerele

traversează prin cioburile noastre neantul

21 noiembrie 2017

Ce s-a întâmplat cu omul frumos

Cum am ajuns atât de departe de drumul pe care eram?

Cum de am parcurs toți anii-lumină în cerc?

Cine a inversat semnele de circulație?

Cine a desenat pustiul prin care alerg

ca un cal sălbatic potcovit invers?
Copacii mă strigă uimiți 
și mai au prin mine un mileniu de mers.

Pe unde se ascund bucuriile simple?
 Unde-i albastrul prelins prin retină?

E atât de dens nevăzutul 
că nu-l străbate nicio lumină.

Cum de s-au rătăcit cărările știute 
ce treceau pe sub cerul sticlos?

Cum de am ajuns atât de departe de mine 
și ce s-a întâmplat cu omul frumos?

19 noiembrie 2017

Iernaticii fluturi

”Iubitule, vreau aripi! Vreau aripile tale,

îmbrățișează-mă cu ele,

zboară-mă prin sufletul tău

până la stele.

Cu tine de nimic nu mi-e frică; 
zboară-mă,
 mai presus de munții inimii mă ridică
.

Dezbracă-ți, iubite, cămașa de zale,

strânge-mă-n brațele tale

Strânge-mă strâns, atât de strâns

o mie de ani să nu fie de ajuns

să mă poate smulge vreun vânt

Îmbrățișează-mă și-am să-ți cânt

până când de toate poverile lumii te scuturi

și-o să fim pe pământ

numai noi, iernaticii fluturi...”

”Iubito, ia aripile mele,

umple pustiul cu ele

Zboară prin mine în sus și în jos,

îmbrățișează omul frumos

să nu-i mai fie frică, să-i fie numai dor

de rugul nopților mistuitor

Aruncă-ți în foc cămașa de petale,

strânge-mă-n desfrunzirile tale

până când am să-ți cânt

cel mai frumos cântec de pe pământ

Și-n ochii tăi ca boabele de struguri

să zboare fluturii-n amurguri

Pe urmă să te întorci în curcubeu,

să fii lumina sufletului meu...”

18 noiembrie 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (97)

Statul paralel cu realitatea * Iar duduie economia! * Marele Jaf * Sârba dracilor în sutană * Pronumele și renumele doamnei Carmen Dan * Becali și Fecali * Kelemen a rămas fără talangă * S-a măritat și Serena! * Despre Ronaldo și alte curve * Capul Mafiei a dat colțu * O tragedie moldovenească

Ceea ce politicienii-hoțomani numesc statul paralel, a fost definit de Montesquieu, încă din 1748, ca fiind principiul separării puterilor în stat. Realitatea îi deranjează teribil fiindcă distinșii bandiți ar dori ca în baza votului popular (în cea mai mare parte acordat contra-cost) să facă ce vor mușchii lor: să legifereze, să aplice normele și să judece propria activitate! Să instaureze dictatura neamului prost. Cei care clamează existența statului paralel seamănă până la identificare cu parașutele de la Hollywood care, după ce au acordat favoruri sexuale în schimbul unor roluri cinematografice ce le-au adus celebritatea și le-au umplut conturile, strigă din toți bojogii că au fost abuzate. Așa că să n-o mai lungim: nu există statul paralel decât în sensul că toți aceia aflați la butoanele puterii sunt paraleli cu realitatea economică, socială și politică. Și sunt supărați că nu sunt lăsați să fure la vedere, că nu pot să se destrăbăleze în orgii bugetare. Că, strigă ei ca din gură de șarpe, poporul asta vrea. Nu, mă, derbedeilor, oamenii cinstiți nu vor asta. Numai nelegiuiții pot fi de acord cu așa ceva. E adevărat, în Țara Românească sunt destul de mulți și dețin poziții importante în conducerea statului, în mass-media, în justiție, în administrațiile locale, dar licărește speranța că pot fi smulși de pe trupul firav al Patriei și aruncați în haznaua istoriei. În realitate, voi, cei ce ați devalizat finanțele, voi, care ați interzis moralitatea în politică, voi, care ați făcut din români slugile Europei, voi sunteți statul paralel. Nu sunteți membrii unui singur partid, sunteți fidelii Mafiei transpartinice care sufocă România de 27 de ani. Și dacă în țara noastră ar fi funcționat o justiție eficientă, astăzi ați fi putut beneficia de Legea recursului compensatoriu, ca vechi locatari ai Școlilor de Corecție a Vieții Necinstite. Așa, ne dați lecții de șmecherie la emisiunile din prime-time de s-au umplut televizoarele de scuipați. * Statistica spune că pe trimestrul III România are o creștere de 8,8%, adică i-am bătut la the popow pe chinezi! Nu e o creștere bazată în cea mai mare parte pe producție, investiții și exporturi, ci una determinată de consum, de reducerea unor taxe și de majorarea salariilor în sectorul public. Dar, în același timp cu statisticile triumfaliste, apar derapaje pe piețele financiare, prognozele deficitului bugetar sunt sumbre (peste limita admisă de UE), cresc importurile și deficitul de cont curent, iar prețurile pun la încercare inflația după o perioadă de deflație. România merge pe o sârmă întinsă deasupra unor hăuri economice adânci. Cea mai mică adiere de vânt o poate dezechilibra. Amintiți-vă că și în 2008 economia duduia. Și-a duduit până i s-a încins motorul și a luat foc întrucât șoferul nu alimentase cu benzină ci cu mult mai populara gazolină. Problema cu creșterea asta economică din statistici e că statistica nu ține de foame * În ciuda statisticilor triumfaliste, abia 27% dintre români mai au încredere în guvernul Dragnea II. Iar în Dragnea nici atâți (numai 19%). Popor ingrat, n-o să-ți lase Livache nici un braț al Dunării neamputat! * Cum se jefuiește o țară? Nimic mai simplu. Mai întâi se dă o lovitură de stat de către eșalonul doi al partidului, se aduc la butoanele puterii hienele și se sfâșie prada. La ospăț vor apărea și lupii occidentali îmbrăcați în piei de oaie. Întâiul mare jaf postdecembrist demn de menționat a fost privatizarea de tip MEBO, prin care averea poporului român a fost transferată în buzunarele mafioților de sub pulpana lui Ion Iliescu. Înaintea Marelui Jaf, la 3 februarie 1990, bolșevicul Iliescu a permis convertirea a trei miliarde de dolari, rezerva valutară a țării, în lei, la un curs de 14 (lei) pe un dolar. De a doua zi, bișnițarii din întreaga Românie au început să schimbe valută la un curs (neoficial) de patru ori mai mare. Și când te gândești că un asemenea boschetar al istoriei ca Iliescu încă mai este privit ca un reper moral de cei săraci cu duhul, te apucă toate frezoanele, vorba pirandei beneficiare de ajutor social, care se îmbolnăvea subit când era vorba de a presta o activitate obștească. E adevărat, ticăloșii absoluți, ucigașii cu sânge rece, care nu-și regretă crimele, se nasc o dată la o mie de ani. Și, culmea ghinionului, tot în spațiul carpato-danubiano-hipnotic. * Una dintre cele mai mari hoții ale politicienilor români a fost cedarea (că de vânzare nu poate fi vorba) PETROM, micul gigant al Estului Europei, cu un portofoliu impresionant care cuprindea câmpuri petroliere, utilaje, uzine de îngrășăminte chimice, depozite, benzinării, instalații de transport, contracte în derulare, unui SRL austriac. Diferența dintre PETROM și OMV pe piața petrolului, este ca aceea dintre Messi și Alibec, pe piața transferurilor. Prețul oficial al orgiei financiare a fost de 668,815 milioane de euro, banii de buzunar ai lui Adrian Năstase, care, în mărinimia lui de câine turbat, le-a mai șters cu un scuipat și o datorie de 370 de milioane de lei, ca nu cumva să nu fie batjocorit la maxim poporul român. E adevărat, OMV a contribuit cu 830,6 milioane de euro la propria-i bunăstare fiindcă acești bani, fiind capital de lucru, i-a mutat dintr-un buzunar în altul. Cât despre redevențe, Dumnezeu cu mila, OMV îi dă statului român praful de pe tobă. Pentru acest act de înaltă trădare au fost decorați câțiva demnitari. Și-n vremea asta poporul trage la aghioase! Când se trezește, merge la pompă și plătește. Păi cu așa oameni înțelegători nu era păcat ca Uniunea Europeană să nu aplice în practică teoria jafului colonialist? * Leul s-a prăbușit, costul vieții a crescut, toate măririle au fost anulate de inflație și devalorizarea monedei naționale. Supraviețuirea a devenit o aventură. Ce facem, frații mei, acceptăm dictatura imposturii? Acceptăm viața de sclav? Acceptăm jugul? Treziți-vă! Dacă de voi nu vă pasă, v-ați obișnuit cu capul plecat, ridicați privirea măcar pentru copiii voștri! Dacă trăiți ca niște râme, să nu vă mirați că veți fi călcați în picioare!  * Două cuvioase fețe bisericești din Cristeștii Botoșanilor s-au caftit la locul de muncă. Deși unul i-a smuls sulița Sfântului Gheorghe Becali și a înfipt-o adânc în pântecul confratelui proaspăt înlocuit, a fost făcut KO de adversar, care l-a lovit în zona crepusculară cu ciocanul lui Pomohaci, păstrat la loc umbros printre sfintele veșminte. * Întrebare întrebătoare: La doamna Carmen Dan care o fi numele și care pronumele? Că renumele îl știm. * Liviu Dragnea a fost în vizită la DNA însoțit de un sobor de parlamentari. Unii știau drumul, alții vor să-l învețe că nu se știe niciodată când ai nevoie. Tot așa a procedat cu ani în urmă și Adrian Năstase, care, împreună cu demnitarii partidului, l-a însoțit pe distinsul deputat-devalizator Gabriel Bivolaru, fratele vitreg al mult mai cinstitului Gregorian. Și ați văzut ce bine i-a prins! * Auzind că românii nu agreează achiziția de rachete Patriot și că ar prefera ca din banii ăia să ia haleală la copii, Trump l-a trimis pe secretarul de stat capră Tillerson la București ca să se asigure că marele jaf va avea loc. Și la cât de lași sunt conducătorii României, așa va fi. * Ionuț Mișa ne lovește la lingurică: ”Întregul ansamblu de măsuri fiscale sunt corelate între ele.” Nu prea știe să vorbește domnul ministru. * Cătălin Botezatu iar a făcut sex cu femei! Nu acum, că n-are timp pentru astfel de plăceri, ci undeva, cândva, pe vremea când se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier forjat de la SIDEX Galați, iar prin patul său îl alergau ca să-l ciugulească de cercel de la două-trei femei în sus, concomitent și în același timp! Și, culmea coincidenței, pe toate le chemau Vasile! * Gigi Becali e nemulțumit că Mihai Stoica, la cei 55 de ani și restul zile, îl face de râs prin cluburi. Cică acolo ar fi raiul curvelor feminine și masculine. Meme nu zice nimic, nu bați boul care îți dă lapte, dar se vede cu globul ocular că nici el nu-i mulțumit de Gigi, care umblă bezmetic prin biserică, raiul pomohacilor. Dar, în cazul celor doi distinși filosofi de gang, funcționează perfect legea contrariilor. Așa că o să ne mai distrăm cu cuplul comic-fantezist Becali și Fecali. * În urma aplicării Legii recursului compensatoriu, 1200 de deținuți au ieșit de la bulău. Tudorel Toader s-a oprit din numărat pe la 650, că-l durea privirea ochiului. Dacă ar fi intrat în locul lor hoțomanii din politică, balanța s-ar fi echilibrat. Așa, numărul specialiștilor în hașmangleală s-a triplat. * Toată lumea-i tristă, numai Bozoncea de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie exultă. Cică la dezvoltare economică suntem pe locul trei în lumea globului pământesc. Vedeți, copii ai durerii, unde duce consumul excesiv de programe de guvernare concepute de Gică Petrescu ( ”Dă-i cu șprițul pân la ziuă!”, ”Ia mai toarnă un păhărel!”)?  * Lui Kelemen Hunor i-a fost retrasă decorația ”Steaua României” în grad de trădător. Problema nu e că i-au luat-o, ci că i-au dat-o. Așa că bagabonții de la Comisia pentru Decorații și Tinichele ar trebui să se prezinte la prima circă de miliție și să se predea. Fiindcă au încercat să-și îndrepte greșeala, cei care au înfipt țărușul în pieptul consumatorului de șaormă cu de toate direct de sub coada calului, la fiecare răscruce de drumuri politice, pot primi doar două perechi de palme cu suspendarea executării pedepsei până la 1 Decembrie 2018. * S-a măritat și Serena Williams! Cătălin Botezatu a scăpat-o și p-asta, deși a avut și cu ea o aventură pe vremea când era manechin. Stătea în vitrină cu o rachetă în mână, dar nu s-a putut abține și i-a căzut la pat împreună cu Sharapova și soră-sa, Venus. Că Cătălin are patul mare. La nuntă, fata de ciocolată a purtat, ca orice mireasă, niște bascheți stilizați. Simona Halep n-a putut să-și etaleze tocurile întrucât n-a fost invitată. Dar nici Adrian Copilul Minune, Nicolae Guță ori Vali Vijelie. Păi ce fel de nuntă a fosta aia? * În 2009, la Las Vegas, Cristiano Ronaldo ar fi violat-o pe Susan K., o vestală de 30 de ani, care, alături de o prietenă blondă (evident) l-a însoțit pe portughez în camera de hotel. După ce s-au pilit bine și au petrecut câteva ore în jacuzzi, pe la ora trei, CR7 a considerat că e cazul să pătrundă în careu. A urmat o înțelegere între avocați în urma căreia martira, căsătorită la data la care îi oferea fotbalistului posibilitatea unui contraatac rapid prin zona crepusculară, a primit 375 000 de dolari. Banii i-a cheltuit, dar a rămas cu trauma, zic apropiații ei. Păi ca să nu fie traumatizată, n-ar fi trebuit să bea, să se hârjonească în jacuzzi și nici să uite că, la ora aceea, o femeie măritată ar fi trebuit să fie în altă parte. Dincolo de asta, ulterior, CR7 a fost acuzat de viol și de o altă femeie. Numai de nu s-ar supăra Badr Hari. * Cam în aceeași situație sunt și curvele de la Hollywood care se dau victime pe Internet. Dacă nu vroiați să ajungeți vedete cu orice preț, nu vi s-ar fi întâmplat nimic. Voi nu sunteți victime, victime sunt actrițele talentate cărora le-ați furat rolurile numai fiindcă ați acceptat să vă culcați cu niște obsedați sexuali de cea mai joasă speță, aflați în funcții importante. Voi sunteți niște bagaboante care acum încercați să valorificați promiscuitatea asumată. Doriți cu orice preț să rămâneți în centrul atenției. Și cum de curve nu mai sunteți bune, pozați în victime. * Dar să ne întoarcem la abuzații noștri. Pe 16 noiembrie 2017, șontâc, șontâc, Klaus a împlinit trei ani de meditație prezidențială. Nota de plată e încărcată: cel puțin patru miliarde de dolari și 365 x 3 zile de concediu. * Toto Riina, capul Mafiei italiene, a decedat mortal într-un spital penitenciar din Parma, la vârsta de 87 de ani. Deși a comandat doar 10% (aproximativ 150) din crimele lui Iliescu, nu s-a sfârșit în libertate. În schimb, șeful Mafiei postdecembriste locuiește într-o vilă de protocol și joacă tabinet cu tovarășa de luptă revoluționară, întinând nobilele idealuri și ale comunismului, și ale capitalismului. * Autoritățile locale buzoiene au interzis ”scuipatul pe jos” (deci scuipatul în stratosferă rămâne în vigoare), bătutul covoarelor, uscarea rufelor în balcoane (cu fața la stradă), consumul de bomboane agricole și toate celelalte activități de loisir în lipsa cărora orașul își pierde identitatea. Următoarea hotărâre a Consiliului local, care pâlpâie ca o lampă cu gaz în mințile răvășite de nenumăratele concerte ieftine cumpărate pe bani grei, prevede introducerea ostracizării tuturor buzoienilor și repopularea urbei cu olandezi zburători. După Republica de la Ploiești, Hinghereala de la Buzău este al doilea eveniment marcant care va cutremura literatura română de consum și bună dispoziție. Să nu uităm că Buzăul este orașul unde au fost cumpărate autobuze second hand cu peste un milion de km la bord, iar superbii trandafiri din parcuri, sau de pe alei, au fost smulși și înlocuiți cu lalele. Iar administrația se laudă cu mărețele realizări! * O asemenea tragedie publică nu s-a mai petrecut decât în Moldova anilor 1432-1457, după cum ne informează cronicarul Adi Sfinteș, martor ocular și la acele evenimente: ”În cei 25 de ani care au trecut de la moartea lui Alexandru și până la cocoțarea pe tron a lui Fane Barosanu, de-i zic cei cu probleme de vedere Ștefan cel Mare, Moldova a decăzut în ultimul hal. Era cam ca acum. Această proastă stare a fost determinată de luptele pentru putere dintre toți ratații care n-aveau nicio calitate, însă se băteau cu cărămida în piept că erau fii de domni. Nu conta cu cine fuseseră plămădiți, baza constituind-o osul de domn care trecuse și-n urmași prin mamele lor. Posibilitatea ca toți bastarzii să-și revendice ”scaunul părintesc” era destul de mare întrucât în țările române nu exista un sistem precis și riguros de succesiune la tron.  După Alexandru a urmat pe craca domniei Iliaș, care, de altfel, fusese asociat la domnie cu tatăl său. Fire slăbuță, lipsit de demnitate și curaj, a intrat în conflict cu fratele vitreg, Ștefan, om dârz, cu defectul că era fiul țiitoarei Stanca, prea-frumoasa cu care Alex o ardea neîncetat, înșelându-și cu multă măiestrie trupească și cu desăvârșită convingere sufletească toate cele trei neveste. Gelos pe Ștefan care, de altfel, îi purta sâmbetele, Iliaș reacționează mârlănește, dacă nu de-a dreptul românește: o prinde pe Stanca și o face împărăteasa brostacilor dintr-o fântână părăsită unde a aruncat-o după ce mai întâi o sugrumase. Ștefan o rade spre Valahia de unde se întoarce cu oaste și-l alungă pe fratele său care se refugiază în Polonia, de unde revine -ați ghicit, pezevenghilor!-cu ajutoare străine, haine second-hand, conserve expirate și numeroși soldați de paie. După trei lupte în care mulți moldoveni au decedat inutil, frații se împacă, împart Moldova ca pe o bucată de ciocolată și domnesc separat până în 1442 când se încaieră din nou, iar nordistul Iliaș este alungat. Când se întoarce cu polonezii după el, este prins de sudistul Ștefan care, de bucuria revederii cu fratele său, îi scoate ochii, răzbunând în modul ăsta atât de omenesc, de nobil, de gingaș până la urmă, moartea mamei sale.  Dar șirul crimelor și al soluțiilor neomenești nu se încheie aici că Ițică își băgase coada adânc în sfincterele moldovenilor care deveniseră mari amatori de cimilituri diavolești (va urma, dacă sunteți cuminți). 

CONTELE DE MONTE-CRISTO

19 noiembrie 2017

Mi se pare că atunci am cunoscut iubirea

Mi se pare că și eu am cunoscut iubirea;
venea de nicăieri, ca o apă curgea, 
până când a fluierat în biserică
oglinda întoarsă spre amurg de cucuvea

Dintr-odată m-am simțit mai înalt
și am început să văd reinventând culorile;
curgeau prin sânge înserări surprinse
de caracatițe oarbe căutându-și plecările

Inima devenise un nor pe cerul teribil de albastru,
se umpluse de ea golul din jur;
nu mai eram eu, era o mirare
strivită pe treptele divine înmuiate-n sperjur

Se-ntindea ca un viscol de petale magia,
mâna mi-a fost strânsă-n cătușe de vânt,
mi-a tremurat de spaimă sufletul
lipit de inima ei cu pământ

De atâta soare am început să mă cred pasăre
și zburam mai aproape de cer ca oricând.
”Mi se pare că atunci am cunoscut iubirea”,
zise îngerul meu lăcrimând...


14 noiembrie 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (96)

Măsuri de implozie fiscală * Rotația impostorilor la putere * Iubitul domnișoarei Halep * Rezistența ca datorie * Admirația lui Țuțea față de Ceaușescu * Prințișorii Casei Regale: Nicolae de Vrăjelien și Miorlau de Lingebliden * Un guvern de doi lei * Lista lui Schindler Ștefănescu * Minunata domnie a lui Alexandru cel Prost de Bun (2)


Aventura fiscală a PSD lasă marile orașe fără cea mai mare parte a banilor de investiții, devalorizează leul, scade atractivitatea deschiderii de noi afaceri de către investitorii serioși, înnegrește prognozele privind deficitul. Totodată, au crescut prețurile la buleftrică, gaze, benzină, produse alimentare de strictă necesitate (ouă, carne, lapte-n buze, frunze-n țâțe). Ai impresia că programul de guvernare-eșuare e pus în practică de adversarii politici, iar strategii lor se mulțumesc să se-nvârtă precum Comitetul Olimpic Internațional într-o căldare. Liderul maxim se crede Magellan și o tot arde de unul singur în jurul lumii, dar ar trebui să-i spună cineva că nici portughezul, un fel de brazilian mai de la mama lui, n-a ajuns la destinație. * Măsurile fiscale introduse de alde Mișa, după dictare, sunt  de sorginte neoliberală (sud-americană) și au fost aplicate de generalul Pinochet, în Chile. Ele se fundamentează pe ideea că între angajat și angajator nu trebuie să existe nicio solidaritate. N-o mai lungim, explozia prețurilor e o consecință a imploziei fiscale pe care a introdus-o guvernul pentru a-i grăbi sfârșitul așa zisului bum-bum economic bazat pe consum de resturi alimentare, care făcea din România hiena Europei * Știați că multinaționalele au ca angajați peste un milion de români? Că 90% dintre investițiile din țara noastră le aparțin, iar 60% din Bugetul de Stat e alimentat din impozitele și taxele pe care le plătesc?! Nu știați, așa-i? Uite, știți de acum încolo. Poate-i informați și p-ăia de la Guvern. Și chiar dacă le place sau nu, nu ne permitem, în acest moment, să nu ținem cont de realitatea economică. Realitate pe care, ce coincidență!, chiar politicienii post-decembriști au creat-o! De ce? Ca să aibă pe cine învinovăți când se vor îneca cu propria vomă economică. * La Deva, poporul l-a ales primar pe unul care pe vremea când era vice a trimis șoferul instituției să susțină un examen de master în locul său! V-ați întrebat vreodată ce e în mintea electoratului de alege bagabonți semianalfabeți? Întrebați-vă! Și, dacă găsiți răspunsul, s-ar putea să mai fie o speranță că nu faceți umbră pământului degeaba. Dacă nu, într-un timp nu prea îndepărtat nu va mai exista un stat național, unitar și independent (sanchi!) care să se numească România. * Cureaua pe care PSD-ul a înșirat promisiunile electorale i s-a încolăcit de grumaz. Așa se explică respirația îngreunată, lacrimile de neputință ale ministrului bănișorilor noștri și privirea de vită încălțată a premierului, care latră în lanț și se-nvârte bezmetic în jurul cozii. Iar ideologii partidului nu înțeleg (nimeni nu i-a suspectat de așa ceva) cum de s-a prăbușit atât de repede, sub propria-i infatuare, colosul cu picioare de lut. Că înfrângerea de la alegerile parțiale locale din 4 noiembrie e singura certitudine pe care pot s-o pipăie artizanii amăgirilor. * Acum să nu credeți că vor veni la putere unii mai breji, nici vorbă, în multe locuri vor fi aceleași personaje, dar cu o altă identitate politică, asta fiind regula de reciclare a deșeurilor. Românii nu aleg idei, competențe, viziuni, oameni de caracter. Nu, ei îi aleg pe ceilalți, profitori, infatuați, îmbuibați, numai ca să le dea în cap acelora pe care mai alaltăieri i-au cocoțat în prepeleacul puterii. Așa că la noi nu există alternanța la putere, pe bază de programe realizabile, ci alternanța la ciolan, pe fondul lăcomiei bolnave combinată cu prostia tradițională. Numai formarea unei culturi politice autentice poate opri rotirea cadrelor din haznaua politică. Dar pentru asta e nevoie de o educație civică solidă, care se poate forma doar în școală. Nu în școala de corecție a vieții, ci în școala românească unde, din păcate pentru secolul în care ne aflăm, se pune accentul pe catehismul religios, nu pe etică. * În China a fost elaborat un manual de șofat dedicat femeilor. În România ar trebui elaborat un manual de șofat pentru taximetriști, tiriști și pentru ceilalți posesori de volan. * Cică iubitul Simonei Halep ar fi unul Radu Barbu (34 de anișori), fost jucător de tenis (cu t), în prezent director de turnee de tenis (cu p). Presa de sub chiloți îi reproșează lui Radu că n-a atins decât locul 1151 ATP. Lăsați băiatul în pace! Uite, acum a atins locul 1 WTA. Progresul e remarcabil. Chiar nu înțeleg ce are sula cu prefectura, ce are clasamentul cu aranjamentul? Dacă ei se iubește și e fericiți, locul din clasament nici nu mai contează. Că, vorba uneia dintre sonatele lui Beethoven, Romica Puceanu parcă, banii n-aduce fericirea, mult mai de preț e iubirea * ”Când nedreptatea devine lege, rezistența devine o datorie”, a citat filosoful Mihail Șora la împlinirea a 101 ani. Nu la vârsta lui se referea, ci la mizeria morală din politica românească. Ar trebui rânit gunoiul din jurul nostru ca să putem respira un aer mai proaspăt. E o datorie națională ca fiecare dintre noi să pună mâna pe mătură. Altminteri se alege praful. * Petre Țuțea îl considera pe Ceaușescu un naționalist mai mare decât el. Nici nu glumea, nici nu era ironic. Pur și simplu înțelegea că dincolo de internaționalismul comunist afișat, Ceaușescu își iubea cu patimă țara pe care a scos-o din Evul Mediu și a adus-o în Epoca Contemporană. România lui Ceaușescu a trecut de la carul cu boi la fabricarea de tractoare, camioane, autoturisme, avioane...Gânditorul Țuțea a avut dreptate până la final, așa că Ceaușescu a sfârșit, ca orice patriot român pus în slujba țării, sfâșiat de alogeni. Iar naivii, aceia pentru care președintele luptase toată viața, îi aplaudau frenetic pe călăi, deși ei erau următorii pe listă. * Așa zisul prinț Nicolae a încercat să pătrundă în reședința din Elveția a fostului rege Mihai, ca să-l vadă înainte de moarte și, într-un moment de neatenție, să-i șterpelească coroana. A fost împiedicat de angajații celorlalți hoțomani, principesa Margareta, care se plimbă cu trotineta, și Alteța Sa Radu de Vrăjălien-Lingebliden. Pentru republicani, Prințul Miorlau. Uite, d-aia e frumoasă Monarhia! Indiferent cât de golani ar fi moștenitorii tronului iluzoriu, tot apar pe prima pagină a gazetelor de perete. De nefericitul prinț Nicolae (nefericit în sensul că nu reușește să ajungă la masa succesorală, adică la cașcaval), s-a lepădat și coana mă-sa, principesa Elena din Troia-Ferentari. Care, și ea, s-a dedulcit la dude, după cum puteți afla din cartea ”Adevărul despre România”, ce tocmai a ieșit de sub tipar. Cartea, nu prințesa. Deși Alteța Sa ar fi preferat să fie invers. * Vâjiala regelui Americii prin Asia, pe la frații comuniști, care le amenință supremația economică, dovedește că singurele ideologii unanim acceptate sunt cele care le dau oamenilor de mâncare. În stilul său ușor teatral, Majestatea Sa Donald Trump i-a ridicat în slăvi pe chinezi, care-i cam fac la buzunar pe americani (da, se poate și așa!), deficitul comercial între primele două puteri economice ale lumii fiind o povară pentru canibalii (vorba bolșevicului Iliescu) americani. Trump se angajează să schimbe lucrurile, ceea ce l-a făcut să zâmbească șăgalnic pe liderul Să Țiomping (Xi Jinping, în chineză). Așa ceva ar fi posibil numai dacă se mută toți chinezii în SUA. Fiindcă teoria lui Adam Smith, potrivit căreia progresul economic al unei țări este în strânsă legătură cu creșterea demografică, e încă valabilă, în ciuda economiștilor care mizau numai pe noile descoperiri ale științei. Chinezii le-au împletit pe cele două înțelegând că în esență omul rămâne un personaj primitiv, care are nevoie de lucruri simple. * În martie 2017, nemuritoarea Olguța ne intra la corazonul inimii cu promisiunea că: ”salariile mai mici de 4000 de lei se vor dubla.” O lună mai târziu, semețul Dragnea ne umplea stomacul burții cu  friptură de umbră de iepure și miros de pâine caldă: ”Toate salariile bugetarilor vor crește cu 25%.” Pe 9 noiembrie 2017, ministrul Mișa spune, din eroarea greșelii, adevărul: ”Fiecare salariu va crește cu doi lei.” Ce, vă așteptați la altceva de la o guvernare de doi lei?  * ”Oricine e în jurul meu trebuie să fie omorât,” afirmă telenovelistic Livache. Ori se răzgâie, ori se plânge, ori e singurul care știe ce trebuie făcut. * Imediat, Codrin, acest Oana Zăvoranu a PSD-ului, anunță apocaliptic o listă cu următoarele victime ale DNA-ului. În mod paradoxal, lista pare credibilă întrucât cei mai mulți dintre nominalizații la premiile justiției sunt hoțomani sadea. * Pe aceeași linie se înscrie și Alina Gorghiu care-l proclamă pe Ludovic premier, conform principiului socratic: ”a nimerit Orban Brăila”. * Dan Negru se laudă că pe la 16-17 ani, de fiecare Revelion, căuta gagici cu picioare lungi. Vreo două picioare d-astea interminabile s-au proptit în fundul său negru atât de violent încât nu se mai poate opri din urlete de durere. Noroc că-i mai alină suferința Adrian Copilul Minune. * Oana Zăvoranu caută un înger de pisică ”care s-o iubească pe mamiiii ”. N-a specificat cine e mami, ea sau Zăvoranca a bătrână. Ținând cont că pisica, sau pisicoiul, ar trebui să fie deja înger, e căutat ca s-o mozolească pe Mărioara. Te crucești în ce hal îi patinează direcția distinsei iubitoare de animale cu două sau patru picioare, cu tracțiune integrală și schimbător de viteze cromat. * Învățământul românesc este pe mâini bune. Raluca Bădulescu, profă de română-engleză, practică o altă meserie alături de Iulia Albu, eleva model a găinologiei românești, secția ”Varujan Vosganian”. * Nu e clar de la ce secție provine Alexandru cel Bun, dar ne va lămuri ”Istoria necenzurată a românilor”: ” Cu toate că Alexandru și-a respectat promisiunea de a-l ajuta pe  Vladislav , oricând și oriunde, polonul a fost bulangiu, și-n 1412, la Lublau, se înțelege cu Sigismund Maghiarul să monitorizeze Moldova și, dacă Alex calcă pe bec, s-o împartă între ei. Că ăștia au fost flămânzi de când i-au fătat mămicile lor din pustă. Și vicleni de nu se poate povesti că înțelegerea lor a rămas secretă până în 1429.  Alex își vede conștiincios de treabă și-l ajută pe Vladislav împotriva cavalerilor teutoni, în două rânduri, în 1410, la Grunwald, și în 1422, la Marienburg, unde cavalerii spătarului Coman s-au umplut de glorie deșartă. Ce s-a întâmplat? Moldovenii, după cum le era firea și obiceiul, au băut până s-au făcut mangă într-o pădure din fața cetății. Când au epuizat budanele cu vin, au trimis un pâlc de ostași, care se mai puteau ține pe cele aproximativ două picioare, să aducă licoarea favorită. În timp ce aceștia se întorceau, cavalerii teutoni i-au mirosit, că duhneau de la o poștă, și i-au luat la goană. Cum la moldoveni există un respect colosal pentru proverbul ”fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă”, bravii ostași nu au fost prinși deși dușmanii s-au străduit până au leșinat iepele sub dânșii de atâta preludiu. Tupilați în spatele copacilor, strămoșii lui Cătălin Moroșanu i-au întâmpinat pe teutoni cu niște copaci abia ațânați și cu o ploaie de săgeți eliberatoare de suflete către înaltul cerului, astfel că în scurt timp au putut să-și reia monstruoasa petrecere. E adevărat că nu s-au pus pe băut decât după jefuirea cadavrelor, dar asta i-a umplut de stima polonilor care stăteau pitiți în cetate admirând vitejia moldovenilor, mult mai puțini numeric decât teutonii. Că nu le-au sărit în ajutor nu se pune, că moldovenii veniseră să-i ajute pe ei, nu invers. Despre câte parale valora prietenia lui Vladisav, Alex avea să se lămurească în 1429 când, la Luck, Sigismund cere, sub diverse pretexte (pe care, totuși, Vladislav le-a respins), aplicarea prevederilor înțelegerii secrete de la Lublau, care însemna desființarea Moldovei ca stat. Bleg, bleg, moldoveanul, dar de data asta s-a supărat și-n ultimii ani ai domniei l-a tratat cu sictir pe Jagello, ba, împotriva convingerilor sale, l-a sprijinit pe Sigismund  în războiul început în iulie 1431 și încheiat după moarte domnitorului. Moarte care i-a bucurat nespus pe turci fiindcă Alexandru, primul domn moldovean care i-a înfruntat (în 1420), i-a fript ori de câte ori i-a prins în ofsaid, atacând cu nerușinare Moldova (ca în 1431, de exemplu) în nume propriu sau în cel al lui Dan al II-lea, zurbagiul care vroia Chilia numai pentru sine. De altfel, Alex îl înlocuiește pe Dan cu Aldea, fiul lui Mircea cel Bătrân, care, după cum bine știți, dacă ați căscat bine ochii la lecțiile anterioare, îl înscăunase pe el în 1400.     Aldea, în semn de recunoștință, își ia numele de Alexandru, după cel al binefăcătorului său, dar botezul ăsta autoimpus nu avu niciun efect asupra evoluției sale istorice pe care dumneavoastră ați halit-o deja. Dar până la urmă, Alexandru cel Bun la toate ciudățeniile istorice făcu exact ce a făcut Mircea cel Bătrân cu 14 ani mai devreme, adică se apucă să petreacă revelionul. Vinul fu cam gros, că la primele ore ale dimineții zilei de 1 ianuarie 1432, când cocoșii se trezesc din mahmureală și cântă fără convingere o manea pe gardurile înghețate, decedă și fu transferat la mănăstirea Bistrița, pe care o zidise să-i mai ierte Dumnezeu păcatele trupești. Că Alexandru cel Bun la pat a preacurvit în prostie, având trei neveste oficiale (Ana, Ringala-Maria și Marina) și nenumărate amante. Despre copiii săi o să aflați mai multe amănunte mai în josul istoriei noastre, că Alex a avut niște puradei ceva de speriat, mai ciudați chiar și decât ai lui Mircea cel Bătrân, dacă e posibil să credeți sau măcar să vă imaginați așa ceva...* Promoușăn: Pentru lectura următoare cumpărați-vă batiste că-n capitolul ”O tragedie moldovenească” o să aflați cam ce tipuri de glume făceau fiii lui Alex. Ăștia, spirite moderne, își aruncau mamele prin fântâni și-și scoteau ochii ori de câte ori aveau ocazia.
     La vremea întâmplării acestei nenorociri, în biserica de la Bistrița a fost jale mare, lumea se dădea cu capetele de pereți, iar popa Vasile plângea cu sughițuri că se terminase băutura...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

12 noiembrie 2017

Eu sunt pe front de atâția ani

Eu sunt pe front de atâția ani,

întregul trup e-o cicatrice,

niciun război nuclear

nu mă va putea scoate din această matrice

Vor trece-n marș cohortele de ulii

ciugulindu-mi cerul risipit în privire.

Pentru Patrie

vă-ndemn pe toți la răzvrătire

Lăsați jocurile de noroc, 

lăsați întunericul, orbilor!

Dincolo de perdeaua de fum

se-ntinde împărăția corbilor

Eu sunt pe front de-un milion de ani.

N-am trup, n-am formă, sunt o cicatrice

care vorbește singură despre poporul român,

înghesuit în aceeași matrice

4 noiembrie 2017