În ochii tăi

În ochii tăi mă scald și ard
de câte ori se face seară
și mă topesc ca un smarald
închis în era glaciară

Nu se deschide nicio pleoapă
să iasă fumul înecat
prin lacrima ce-n tine sapă
cu o lopată de brocart

Dar se prea poate să se-ntoarcă
culorile din curcubeu,
prizoniere pe o arcă
deasupra sufletului meu

În ochii mei te scalzi și arzi
de câte ori se face seară
și-alungi toți demonii bastarzi 
veniți din era glaciară


28 mai 2018

Te țin în suflet

Te țin în gând și te descui
doar când cobor din cer hai-hui
Îți împrumut din vis, o clipă,
cât o bătaie de aripă
Dar ce păcat că-n ochii-ți rari
dobânzile-s atât de mari!

Te țin în sânge și te plimb
de câte ori planeta-mi schimb,
și mă tot duc în sus și-n jos
pe unde-a fost omul frumos,
vreo două ore și ceva
de vorbă cu tăcerea sa

Te țin în suflet într-un loc
pe unde n-au trecut deloc,
nici demonii, nici alte fiare,
zburând cu visurile-n gheare
Și de-nserare nu va trece
nici gândul rău, nici mâna rece


28 mai 2018

Ochii înlăcrimați ai lui Dumnezeu

Nimic din ce era al nostru nu mai e,
țara a fost sfâșiată de păsări de pradă
poate se va întâmpla o minune
și va veni Dumnezeu să ne vadă

Istoria-i un pretext desuet pentru crime,
spațiul mioritic se-nvârte submers,
de atâta rău ne e bine,
ne încheiem la suflet invers

Albul e negru și negrul e alb,
prin instanțe sentințe dau răii
nu mai vedem, nu mai auzim
cum plâng printre umbre eroii

Curvele dau lecții prin piață,
țin discursuri aprinse funebrii,
lupta de clasă se-ascute
și-s răstigniți între tâlhari, integrii

E un bâlci general. Printre oameni
nu mai circulă îngeri, ci monștri,
dați-mi un semn când vă-ntâlniți
prin viața confuză cu-ai noștri

S-ar putea să mai fim pe-aici,
pietrele vor trebui să vorbească
despre lașitatea 
ce-a sufocat mândria românească

Și-atunci tot ce-i al nostru, al nostru va fi,
și-n munții inimii, mult mai înalți
decât zorile de zi,
vor înota înspre soare atlanți

Și-n toate cuvintele nespuse  
va răsuna adevărul neamului meu,
până când vor deveni albaștri
ochii înlăcrimați ai lui Dumnezeu


28 mai 2018

Să nu treci prin mintea mea

Să nu treci prin mintea mea,
s-atât de multe locuri interzise!
Regulile de circulație sunt stricte;
te vei prăbuși speriată din vise

Munții sunt mai înalți decât zborul,
mările mai adânci decât sufletul omenesc,
cerul e un cerc nesfârșit
prin care ca un soare amar călătoresc

Stalagmitele inimii sunt atât de vaste
că nici un gând nu le-a străbătut pe de-a-ntregul.
Ai grijă! Din tine când curgi
n-arunca tot albastrul în carul funebru

Verile sunt atât de aprinse
c-o să-ți ardă de spaimă retina,
și-n viețile viitoare surprinse
întunericul va sparge de pietre lumina

Așadar, să nu treci prin mintea mea,
fără să ai aripi de înger, și cer,
sunt atâtea locuri interzise,
atâta haos, atâta ger...


27 mai 2018

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (122)

Ireal Madrid * Ursul patriot * Ia tigaia, na Pilonul, na! * De ce nu e românii norvegieni * D-ale Vioricăi * Iliescu, fanul lui Ceaușescu * Ilie și milițienii * O tragedie națională * Șobolanii roșii * Radu cel Mare Șmecher 


Real Madrid a câștigat pentru a treia oară consecutiv și la rând Liga Campionilor. A fost un drum greu, netezit cu măiestrie de arbitri, de portarii adverși și de valoarea individuală a jucătorilor. În finala cu englezii de la Liverpool, cel mai bun jucător al Realului a fost portarul adversarilor, ale cărui carii au fost plombate de galezul Bale, supus britanic, și francezul Benzema, cetățean bello-galic. Asta după ce Sergio Ramos, mai catolic decât papa, l-a ars pe rug pe Salah, soldat disciplinat și destul de foarte talentat de-al lui Alah. Poate dacă egipteanul n-ar fi încălcat regulile Ramadanului, cu trei zile înainte de meci, Alah nu i-ar fi permis lui Ramos să-l trântească golănește și să-i disloce umărul. După cum se vede, căile Domnului spre poarta adversă sunt tare încurcate. Oricum, performanțele Realului au fost facilitate de absența din competiție a echipei Dinamo București...* UEFA a deschis în regim de urgență o anchetă, suspectând că sub masca portarului Karius s-ar fi ascuns Viorica Docilă...* Dacă ați observat, Madridul a câștigat ambele cupe europene folosind forță de muncă din tabăra inamică. Realul le-a dat la mir englezilor cu Bale, iar Atletico i-a îngropat pe francezi folosindu-se de Griezmann. Nu mai există respect pe mapamondul lumii globului pământesc! * Hoții au spart sediul central al PRM. Dezamăgirea a fost maximă. N-au mai găsit nimic de furat. Oricum, când mai fac asemenea acțiuni, ar fi bine să aducă ceva, că de luat, slabe speranțe. * CFR Cluj a câștigat titlul de campioană a României la fotbal jucat la mijlocul terenului. Totuși, nu înțeleg de ce nu l-a luat Dinamo de vreme ce se află pe primul loc! N-or fi terminat pregătirea pentru Liga Companionilor? * După 25 de ani, oltenii din Cetatea Banilor luară Cupa României. Desfrâul e general, Oltenia petrece de la ăl cu țâța Olguței în gură și până la cel cu barba sură. Grădinile de zarzavat au fost vandalizate. Cursul euro-praz a luat-o razna. Așa se întâmplă când ești campioana unei mari iubiri și nu-ți vezi de treabă...  * De Rusalii, ungurii se întâlnesc la Șumuleul Mic ca să mai bârfească despre Trianon, să se mai joace de-a mama și de-a tata, să mai comploteze împotriva statului național unitar român...Asta l-a scos din minți pe un Moș Martin care nici una, nici două, a mușcat o unguroaică mai rea de muscă (dacă e posibil gradul de comparație știut fiind versul eminescian: ”frumoasele din pustă,/ le-aleargă numai vântul pe sub fustă!”). ”Ăsta da preludiu!”, a strigat uimită urmașa Evei, având cotropitorul sentiment de deja vu. Bucuria a fost zadarnică întrucât ursul s-a îmbolnăvit de târnafes. Sărmana fiară nu era învățată cu carnea crudă...* Guvernul Docilă ar cam vrea să suspende Pilonul II de pensii, că cică e nașpa ca românii să aibă ceva rezerve la teșcherea. Cum adică, ar putea să supraviețuiască fără pomenile guvernamentale? Păi ce facem, încălcăm programul de guvernare-delapidare? * Fondul Norvegian de Investiții (FNI-ul lor) are un capital de aproximativ 1000 de miliarde de euro, bani proveniți, în cea mai mare parte, din exploatarea hidrocarburilor din Marea Nordului. Paralele sunt investite în peste 9000 de companii din toată lumea, ceea ce face ca 1,3% din acțiunile aflate pe piață să aparțină norvegienilor. Fiecărui cetățean îi revine un portofoliu de aproximativ 200 000 de euro, care, în numele lui, este folosit doar pentru investiții. Viitorul sună bine pentru nordici, noaptea economică polară mutându-se mai spre paralela de 45 de grade. Un sistem asemănător au avut și românii (părțile sociale) la sfârșitul perioadei comuniste, dar a venit prostul de Iliescu și l-a pulverizat. Adică, a împărțit paralele oamenilor muncii de la orașe și sate, iar aceștia i-au investit la societatea cu răspundere limitată rău de tot ”Pe Apa Sâmbetei”. Nu se compară ce fac norvegienii astăzi cu ce făceau românii acum 30 de ani, sistemele economice fiind opuse, dar ideea de bază, dezvoltarea societății prin investiții făcute în numele cetățenilor, este cam aceeași. Astăzi, dacă s-ar da Fondul Norvegian pe mâna politicienilor români, în trei zile n-ar mai găsi în cont nicio lețcaie. Iar în locul sediului s-ar afla un anunț de vânzare. * Paradoxul românesc: angajatorii se plâng că nu găsesc muncitori, cei din urmă că nu sunt locuri de muncă. Totuși, dacă patronii ar oferi salarii decente și nu s-ar mai comporta precum stăpânii de sclavi, nu s-ar mai plânge nimeni. * Fac un apel la majoritatea PSD-ALDE  dușmanii cărții să scoată de sub incidența legii dezacordul dintre subiect și predicat. În felul acesta n-ar mai fi nevoie de mitinguri la care milioane de oameni nevinovați s-o apere de rigorile gramaticii pe d-na Viorica. * Care ar vrea să accentueze lupta împotriva democrației, și să se lămurească cu situația ”apartenenței cele două state”. Că o tot supără la organul gândirii politicii externe ”aceleași trio de națiuni”. * În ceea ce privește revoluția fiscală, harababura continuă. Iar la absorbția de fonduri europene e jale. Din 31 de miliarde disponibile, au fost atrase de mâini neîndemânatice abia 5. Furate, 5. Doamna Viorica, cu nevinovăția-i proverbială, ne liniștește exemplificând că la Angela e mai nasol ca la noi. Problema e că Germaniei nu-i pasă prea tare, e bine mersi și fără fondurile europene. Dar, ca să respectăm adevărul istoric, trebuie să menționăm că Angela și ai ei au subtilizat deja 6 miliarde de euro, cu unul mai mult decât România. După cum lesne se poate observa, Vioricăi nu i-au plăcut nici logica, nici matematica...* Chemat la Tribunal pentru a da socoteală față de crimele din decembrie 1989, Iliescu s-a strâmbat la un nene care-l striga pe numele de alint ( ”Criminalule!”) și s-a dat bengos, afirmând că stă ”drept la judecata istoriei”. Deși au trecut 29 de ani de când a întinat nobilele idealuri ale socialismului, Cârpa Kaghebistă nu se poate opri și, la fel ca-n tinerețea-i revoluționară, citează cu nesaț din tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR...  Subconștientul îi trădează până și pe marii ticăloși de sorginte bolșevică! * Ilie de la sculărie, o face grasă pe Serena Wiliams, fiindcă așa i s-a părut filosofului-scrofulos Țiriac. E adevărat, Serena nu-i Diana Ross, dar nici Brigitte Sfăt nu-i Frumoasa din Pădurea Adormită între două ghemuri de silicon. * De bucurie că Serena-i grasă, Ilie s-a urcat ciugulit la volan, sub privirile bovin-admirative ale milițienilor de la Capitală. Bucuroși nevoie-mare că mai pot provoca un scandal, distinșii tablagii l-au încătușat pe bătrânul satyr. Pentru posesorii de fluier și pulan, să fi fost primul Număr1 mondial din istoria tenisului (cu t, nu cu p, deși Ilie s-a străduit și-n această direcție!), să fi adus glorie României cât nu poate să ducă, nu-i vreo mare scofală. Pentru ei, circul este esențial. Așa că l-au doborât la pământ și l-au tăvălit prin noroiul pestilențial al existenței lor de eroi bătuți în cap de soarele nemilos al Bucureștilor. Ia să fi fost în locul sportivului vreun interlop, să vezi ce cuminți stăteau oamenii de tinichea! Pentru trei beri băute la botul calului, consumatorii de șaorma cu de toate l-au tratat pe Mister Năstase ca pe ultimul aurolac din Gara de Nord. Derutat de tot ce i se întâmplă, Ilie, și tăvălit, și cu banii luați, s-a suit pe scuter și a întins-o spre IML ca să-și scoată certificat medical după umilința la care l-au supus posesorii de șapcă supradimensionată. Dar gaborii-l pândeau după perdele, așa că i-au mai tras o amendă și i-au mai făcut un dosar penal, pentru încălcarea regulilor de circulație și conducere fără permis. Cum nu băuse suficientă zeamă de varză, naivul de Ilie era convins că nu a încălcat nicio lege fiindcă în buzunarul de la piept, zgâriat de atâtea ori de Brigitte cu unghia de la picior, mai avea un document eliberat de statul Monaco. Boacănă după boacănă, numai că nu te joci cu alde Ghiță Pristanda. E scrofuloși la datorie! Și așa se face că exact în ziua în care i-a decedat sora, unul dintre cei mai celebri români din toate timpurile a furat prime-time-ul mass-media cu o golăneală ieftină. A găsit și parteneri pe măsură, fiindcă milițienii de la Capitală nu se simt bine dacă nu provoacă evenimente scandaloase. Niciunul dintre ei nu l-a recunoscut pe colegul pedofil, ani de zile, deși jucau table împreună, dar se pricep de minune să batjocorească un șofer derutat de meandrele concretului bahico-sexual. Ce, nu puteau să-l sancționeze fără circ? Fără să-l provoace. Ba bine că nu!  Știm, legea trebuie respectată, nu există niciun dubiu în această privință, dar parcă ne doare la pitpalacul inimii modul dezumanizant în care a fost tratat Ilie Năstase, târât pe asfalt de niște milițieni cu două clase mai mult decât trenul. Și ne pare și mai rău că acest sportiv glorios îmbătrânește urât. * ”Cred că exportăm mai mult fier vechi decât grâu”, se minunează nea Petrică Daea. Deci producțiile record de fier vechi la hectar, rămase de pe vremea pe nedrept împușcatului, n-au fost vrăjeală. Că tot veni vorba; nea Petrică, ia s-o întrebi pe șefa matale de la guvern ce cântărește mai mult: un kg de fier sau un kg de lână? * În Bacău, 200 de copii au fost fotografiați mimând consumul de mere ale discordiei. Fiindcă paparazzi Consiliului Județean nu și-au dat silința să trimită câte un fruct fiecărui ”model”, corpurile delicte au fost împărțite pe ochi frumoși abia a doua zi. Ce de proști populează instituțiile statului paralel cu realitatea! * O tragedie națională: numirea Vioricăi la Palatul Parlamentului de Cumetrie și Desfrâu va bloca pentru sute de ani posibilitatea ca o altă femeie să mai ocupe această funcție. Chiar dacă ele n-au nicio vină. Singura variantă ca lucrurile să se întâmple altfel este ca la Palatul Cotroceni să ajungă Maria Grapini. * Când s-a pus problema succesiunii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la conducerea PCR și, implicit, a țării, Ion Gheorghe-Maurer a refuzat spunând: ”...cu un tată sas și o mamă franțuzoaică, nu sunt destul de român...” Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. * Dragnea a început să joace rolul Motanului încălțat cu potcoave de 99 de ocale. Cică nu-i este teamă de șobolanii roșii care au ros cașcavalul puterii din vârful ierarhiei de la Palatul Victoria Socialismului de Gang și care acum încearcă să șubrezească temelia casei de intoleranță politică. Nici nu-i cazul, domnia sa ar trebui să se teamă doar de Justiție. Că, vorba aia, Justiția nu știe carte precum Viorica Docilă. * Dacă tot vorbim de șmecheri, ia să vedem cum stă treaba cu Radu cel Mare, că și el avea niște petarde din Teleorman pe post de maseuze. Că nu prea-l mai ajutau mădularele. Nu, n-avea două scârbavnice, liniștiți-vă! Despre picioare este vorba. * ”După decesul survenit natural,  de inimă rea, în Transilvania(1474),  Radu iese pe ușa din dos din istorie, adică tot așa cum a intrat, și-i lasă locul lui Laiotă Basarab (1474-1477), un boșorog pe care-l impusese tot Fane cu scopul de a crea un front antiotoman eficient. Dar moș Pârțag  se dă de  partea turcilor, ceea ce-l determină pe Fane  să-l înlocuiască, în noiembrie 1476, cu Vlad Țepeș. Însă Laiotă se întoarce cu turcii dupa el și-l ucide pe Țepeș. Lucrul îl supără pe Fane care-l înlocuiește cu un alt  ciumec, Basarab cel Tânăr (1477-1482) zis și Țepelus, fiindca-l  plagiase pe  Vlad în ceea ce privește pedepsirea dușmanilor săi. Dar tinerelul n-a călcat în  urmele strălucitului voievod, l-a trădat pe Fane, și a pupat poala sultanului cu accesorii cu tot. Moldavul se supără, îl zdrobește (1481) și încearcă să-l impună pe Mircea, fiul lui Vlad Dracul. Renunță la idee în urma scrisorilor mârlănești primite de la locuitorii de locuitori  din zona  Buzăului dar numai după ce ocupă cetatea Crăciuna. Țepelus rămâne pe tron cu chiu cu vai până în 1482, când boierii mehedințeni își fac pomana cu el și-l omoară. În locul lui se pune domn unu care-n tinerețe se dădea Călugarul Pahomie, dar pe care istoria l-a păstrat ca fiind Vlad Calugarul (1482-1495), sluga prea-plecată a turcilor și, în general, a tuturor celor care-i scuipau semințe în bască. Cea mai semnificativa fapta a acestui figurant e că a murit și i-a lasat locul  lui fi-su  Radu,  căruia propagandistii i-au zis ''cel Mare'',  în ciuda evidenței. Dar asta n-ar trebui să mire pe  nimeni  că noi  romanii, suntem meșteri neîntrecuți  în a  preface negrul în alb. Acest Radu era atât de ''mare'' încat în fiecare an mergea la sultan să-i pupe mâna, chiar și după 1501 când, din cauza podagrei, circula numai cu rădvanul. De altfel, înclinatiile de slugă credincioasă i le-au evidențiat mai toți mahării din jurul Valahiei. Numai cu Bogdan (fiul lui Stefan), conducătorul Moldovei, a avut un conflict fiindcă sprijinise pe unul Roman în  tentativa eșuata de a prelua tronul moldovenilor. Dar, dupa ce a prădat 10 zile prin zona Ramnic -Siret, Bogdan al -III-lea  a fost convins de călugărul Maxim s-o lase mai moale cu războiul că în  realitate  n-are cu cine să se bată. Bogdan s-a retras (10 noiembrie 1507) iar călugărul Maxim a rămas în istorie ca opusul calugarului Vasile, zis, și din astă cauză, călugărul Minim. Însă lui Radu, noi, scribălăii, ar  trebui sa-i fim recunoscători întrucât a introdus tiparul în Valahia, prin intermediul călugărului  Macarie , de origine sârbă, care s-a instalat la mănăstirea Dealul și a întocmit ”Liturghierul”, prima carte realizată acolo. Împreuna cu Nifon, fost patriarh al Constantinopolului, organizează ierarhia bisericească. După trebușoara asta, Radu  se cearta cu Nifon sub pretextul ca avea o alta părere despre moravuri și  se împotrivise căsătoriei dintre sora voievodului, Caplea, cu  vornicul Bogdan fiindcă acesta  din urmă divorțase de prima sotie. La plecarea din Târgoviște, Nifon făcu un gest memorabil: își scutură papucii să nu ia  pe tălpi  nici un fir de praf din pământul unde se  curvăsărea cu evidenta plăcere până și prin casele cele mai mari. Sau, mai ales. Dar pe Radu  l-a durut în freză  de Nifon și a  continuat să facă copii (șase oficiali, doi din flori) ca sa aibă cine conduce Valahia în secolul al-XVI-lea. Până la urmă a dat ortu`popii, după Paștele lui 1508, fiind  jelit de cărturari, leneși și alte animale  nefolositoare ale acelor  vremuri. Deși, în  aparență, de capul lui Radu  nu era mai nimic, sultanul Baiazid  al II-lea  îl aprecia pentru viclenia nativa (el îi zicea inteligență) care l-a ajutat să conducă Valahia de pe targă în ultimii șapte ani ai vieții. Așa că voievodul care nici nu știa unde-i capitala țării -că stătea ba la Târgoviște, ba la București, ba la Craiova, și nu numai - dar care nu ieșea din vorba boierilor Craiovești, rămâne în istorie drept voievodul cel mai puțin indicat să conducă o țară, dar care a  reușit s-o facă deși avea un picior în groapă, stârnind admirația tuturor vecinilor incapabili să înțeleagă o asemenea situație la un popor care în vremea lui Mircea cel Bătrân sau a lui Vlad Țepeș părea destul de viu. ”Promoușăn: Iubite cetitorule, bagă-ți picioarele într-o găleată cu apă rece primită cu ocazia ultimei mite electorale, ca data viitoare băgăm cultură la greu: Neagoe Basarab cu învățăturile sale și meșterul  Manole, cel cu aripile de șindrilă, trec din legendă în istorie. Sau viceversa.


CONTELE DE MONTE-CRISTO
28 mai 2018

        

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (121)

Carte frumoasă, cinste cui te-a citit... * Decese mortale * Arestat la domiciliu * Al treilea ochi * Capul plecat cu sorcova * Selfie cu umbra lui Dragnea * Bidineaua n-are coadă * Din lumea celor care nu cuvântă decât bazaconii * Clona robotului Sophia * ”Frustrări negative” * Radu cel Frumos-cu spatele înainte


69% dintre români n-au citit o carte în ultimul an. Din cei 31% rămași, marea majoritate a citit doar coperțile. În schimb, cam 80% dintre români au publicat un volum în același interval de timp. * În frumoasa noastră țară, populată cu oameni care le știu pe toate, sunt cam un milion de oameni care citesc. Restul votează. * 50% dintre conaționali habar n-au care-i treaba cu centenarul. Dar i-a să-i întrebi ce-a îngropat pisica...* A trecut într-o lume teoretic mai bună Cristian Țopescu, un comentator sportiv de nota zece. Acum, duminicile lui Dumnezeu vor fi mult mai frumoase. * S-a dus și Lucian Pintilie. Reconstituirea vieții și operei se va face după ce Mitică va termina de tras clopotele. Să amintim, totuși, că Pintilie a fost căsătorit cu actrița Clody Bertola (cu douăzeci de ani mai coaptă), după ce aceasta își încheiase mariajul cu Liviu Ciulei, care nu era mai puriu decât cu zece ani. Și că, după căsătoria cu Lucian, cei trei vizionari petreceau clipe minunate împreună. Acum, triunghiul amoros a ajuns în Paradis. Terminus. * Viorica i-a transmis lui Klaus că, atunci când are o problemă, ar fi bine să i se adreseze prim-ministrului României, nu ei. Și să-i spună la care dintre case îl primește. * Domnul Ciordache a mințit CSM-ul în legătură cu pragul la abuzul în serviciu. Membrii înaltului for s-au prefăcut mirați. * Palestina și-a retras ambasadorul de la București, fiindcă alde politicienii lui Pește-prăjit s-au arătat dispuși să mute ambasada României la Ierusalim, ca americanii. Nasol moment. Să nu ziceți că nu v-am spus. * Radu Mazăre a încasat 6 ani și 6 luni, cu executare. Vestea la (sur)prins la plajă, în Madagascar, insula pe care a cumpărat-o cu ciubucul rămas în urma unei licitații trucate. DNA a cerut 7,6 ani și pentru Livache, în timp ce pentru martira Bombonica, soția dictatorului pesedist, a fost cerută achitarea. Se anunță o lungă vară fierbinte pentru arestații la domiciliul conjugal (sanchi!). * Ludovic Orban o acuză pe Viorica, la nebunariu, de înaltă trădare. E o acuză nefondată. Liviu a spus de mai multe ori că Viorica nu l-a trădat niciodată, chiar dacă după cum tratează limba română pare predispusă la sperjur. E adevărat, femeile politice nu pot ține un secret chiar dacă le pici cu ceară epilatoare, chiar dacă le supui unor cazne gramaticale...Nu că n-ar avea bunăvoință, dar așa e ele, nesimțitoare. * Dacă tot a ajuns la tribunal, Orban i-a făcut pocinogul și lui Liviu. Pe care-l doare, ca și pe Viorica, în Cotul Ciorii. * ”N-o să stăm cu capul plecat să ni-l taie Iohannis”, a răbufnit Dragnea, care, în treacăt îl suspectează pe Orban că n-ar avea toată țigla pe casă (Bine, exprimarea a fost academică-”e dement!”-, omul venea din teritoriu, de la o cură de huiduieli). Care cap, mă, maestre? Ăla plecat cu sorcova măririlor de salarii ce se micșorează văzând cu ochii din cauza contribuțiilor, a taxelor și impozitelor majorate substanțial, a inflației și a corupției endemice?  * ”Ce se întâmplă dacă deschizi al treilea ochi?”, e întrebarea întrebătoare a specialiștilor în bazaconologie. Răspunsul e cât se poate de simplu: vezi mai mulți proști! * România are cel mai mic salariu minim din Europa. În schimb dominăm topul fiscalității excesive. Cine zicea că programul de guvernare-sufocare nu dă rezultate?! Uite, de exemplu, carburanții sunt mai scumpi cu 27% față de anul trecut. Și asta-i prima verigă din lanțul trofic al majorării prețurilor. * Șeful DIICOT, Daniel Horodniceanu, a vrut să facă un selfie cu Iohannis. Pentru că nu-i plac pozele cu oamenii legii, președintele l-a refuzat. Mult mai sensibil la dorințele platinatelor din lumea celor care nu cuvântă decât bazaconii, premierul croat a acceptat dorința fierbinte a Vioricăi, deși blonda supremă a Teleormanului a vrut s-o tulească taman în momentul intonării imnului Croației. Fie piesa i s-a părut plictisitoare, fie se grăbea să ajungă la un brifing asezonat cu sarmale și perișoare, unde imnul ”Să trăiască bucătarul, c-a tocat mărunt măgarul” ridică mesenii în picioare. * Un bărbat de 38 de ani din Florida (USA) a fost ucis de explozia unei țigări electronice, la care migălea temeinic. Eu v-am spus de atâtea ori: fumatul dăunează grav sănătății! * Mai și iunie sunt lunile paradelor homosexualilor de pe întreg mapamondul lumii globului pământesc. Iar o să explodeze prețul morcovilor! * O veste incredibilă: în țările lor, făcătorii de autostrăzi le inaugurează pe lungime, nu pe lățime! Vorba Vioricăi: ”Orice om e frică de așa ceva...” * Harry, dracu ală roșcat al prințesei Diana, s-a însurat cu o piesă de la Holywood, una Meghan Markle. Nunta a fost mișto, că, vorba aia, tencuiala subțire cu cheltuială se ține. Mireasa a purtat o rochie simplă, din perdele, care n-a costat decât 230 000 de lire sterline. Din care cauză, Harry n-a mai avut bani de frizer. Dar așa e când se așază omul la castelul lui, apar tot felul de neajunsuri. L-a săpunit bine un predicator american, spre stupefacția lui Elton John care nu înțelegea dacă se află la o nuntă bizară de heterosexuali sau joacă într-un film. Ceva emoții au fost și la jucarea cearșafului, fiindcă Cenușăresei îi căzuse demultișor frunza de arțar în iarba verde de acasă și n-a mai găsit-o nimeni. Totuși, trebuie admirată stăpânirea de sine a junelui Harry, care a reușit să stea la petrecere cu pantalonii pe el până la sfârșit, caz unic în istoria vieții sale tumultoase. Și părea treaz! Casele de pariuri au făcut bani frumoși pe spinarea roșcovanului. Meniul a fost tradițional: mezeluri, sarmale, friptură, pește, cozonac. Și tort de lămâie și soc, ca să taie greața. Au cântat Vali Vijelie, Elton John și Naste din Berceni. Șlagărul ”Stau în unitate, fac târâș pe coate” (conform protocolului Casei Regale) l-a rupt pe ginerică. Chiar dacă n-or să ajungă pe tronul britanic niciodată, tinerii însurăței merită felicitați pentru că au avut puterea să joace până la capăt în remake-ul ”Patru nunți și o înmormântare”. Nunțile s-au făcut, mai rămâne înmormântarea, deși, după cât de zglobie pare regina, mai au de tras. Ne-am fi așteptat ca socrul mare să organizeze ciorba de potroace la Viscri, dar l-a durut în mânerul burții abdomenului de regaliștii din spațiul carpato-danubiano-erotic. Că nu ne-a invitat la nuntă, și ne-am gândit că vrea să ne facă o surpriză surprinzătoare a doua zi. Dar ți-ai găsit? Regii e cu nasul pe sus. Băi, Charlică, noi speram că atunci când o să ți se pună coroana între antenele parabolice, n-ai să uiți c-ai plecat de la noi de la țară. Dar vorba marelui șambelan de la metrou: țiganu când a ajuns împărat, întâi pe ta-su l-a spânzurat. Uite, d-aia nu-i bună monarhia! Bine, copiii, Harry și Meghan, e nevinovați, chiar dacă au solicitat ca în locul ”Marșului nupțial”, un sobor de preoți anglicani, combinat cu taraful gospel de la Clejani, să le interpreteze ”Bidineaua n-are coadă”. Au dansat supușii de-au rămas fără pingele. Iar supusele, fără bikini...* 7 din 10 elevi care au intrat în școli în anul școlar 2003/2004 n-au ajuns să absolve examenul de Bacalaureat. Astea sunt cifrele dezastrului din societatea românească. Auzisem eu că ”țara te vrea prost”, dar am crezut că este o glumă sinistră. * Observatorii mai catolici decât papa, au ajuns la concluzia că robotul Sophia seamănă până la identificare cu robotul Viorica. Nici el nu cunoaște limba română. * Simona Halep i-a tras-o pentru a doua oară consecutiv și la rând Mariei Sharapova. A început să-i placă. De acum, rusoaica va acumula ”frustrări negative”, vorba nemuritorului Gheorghe Hegel de la Ovidiu. Dar ce ne facem cu Svitolina, că o otâncește pe domnișoara Halep pe unde o prinde. Nu ține cont că e numărul 1 mondial și că i-a mai tras-o în finală la Roma și anul trecut. Svitolino, mânca-ți-aș ochii, fii cuminte că te prinde Kunta Kinte! Ce, tu crezi că am uitat că voi, ucrainienii, ne-ați cașpit Bucovina și Ținutul Herța? Nu-mi pune placa cu rușii, că dacă erați de comitet  ne lăsați țărișoara în pace. Altminteri vă văitați că v-au subtilizat alde Putin Crimeea, dar la voi nu vă uitați. Acum ne-ați luat și trofeul de la Roma, de parcă romanii s-ar fi combinat cu femeile slave, nu cu geto-d(r)acele...    * Tot frustrări negative acumulase și Radu cel Frumos, așa că ce și-a zis el? Ia să-i iau locul fratelui meu, poate n-o fi epuizat toate țepele. Nu ne credeți? Citiți și vă cruciți de ce scrie în ”Istoria necenzurată a românilor” a lui Adi Sfinteș! * ”Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lăsaţi zălog la Înalta Poartă au fost total diferiţi şi nu se înghiţeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucată şi nu-i suporta sub nicio formă pe turcaleţi, Radu era alunecos şi se îndrăgostise nebuneşte de Mehmed al II-lea cu care îşi bătea adesea joc de articolul 200. Datorită calităţilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de „cel Fumos” Şi-l ţinea numai de-a dreapta sa că la marele padişah pasiunile erau devastatoare. Dar ca orice atracţie fatală nici asta n-a durat mai mult de trei zile şi atunci ce şi-a zis turcaletul: „ Alah mi l-a dat, a fost bunuţ, dar trebuie să scap de el că nu rămâne gravid şi mie îmi trebuie moştenitori...” Să nu credeţi acum că sultanul i-a tăiat capul frumosului său partener de ghiduşii, cum ar fi procedat cu siguranţă înaintaşii săi! Nici vorbă de aşa ceva, ba dimpotrivă, în amintirea clipelor plăcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Ţepeş. Cum Radu era adeptul proverbului „ Frate, frate, dar tronu-i pe bani”, a primit bucuros, şi, după ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (1462-1474). Se zice că scaunul de pe care prezida şedinţele divanului avea multe protuberanţe, că era făcut la comandă după gustul augustului domnitor. Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rămas fidel până la capăt, n-a comentat niciodată poziţia lor, oricât de inconvenabilă ar fi fost. Inconvenabilă în teorie că în practică s-a descurcat binişor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decât monotonia, s-a avut bine şi cu ungurii cărora le comunica din când în când mişcările ondulatorii ale paşei de la Vidin. Trimiţând regulat, pardon de expresie, tributul turcilor şi întreţinând relaţii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis că o să conducă Valahia multă vreme, fără să-l doară capul. D-aia şi-a luat şi-o nevastă, femeie autentică, care i-a dăruit şi-o fetiţă. În felul acesta, Radu credea că le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uşoare, care îl luau în vârful pixului, pe la spate, făcându-l un fel de Hopa-Mitică al Evului Mediu. Dar un Hopa-Mitică original care cade în fund şi se bucură. Nu prea le-a închis-o, dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent astfel încât după vreo 500 de ani l-au adoptat şi alţii. Dar poziţia provocatoare a lui Radu l-a enervat rău de tot pe Ştefan cel Mare care l-a bătut în toate luptele pe care le-a desfăşurat cu scopul absolut normal de a-l înlătura pe voievodul-cârpă de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brăila şi Ialomiţa, târguri respectabile şi bine întreţinute la acea vreme, ba pe deasupra, după ultimul show, i-a luat prizonieră şi nevasta, care oricum asta vroia. Şi fata, care a şi ajuns a treia nevastă oficială a lui Fane trei ani mai târziu (1477). După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania (1474) Radu iese pe uşa din dos din istorie, adică tot aşa cum intrase.”
Promoușăn: Iubite cetitorule, fă ochii cât cepele că data viitoare va cădea o adevărată pleaşcă pe capul tău: Radu cel Mare va veni cu rădvanul să încurajeze relaţiile extraconjugale şi tipăriturile. O adevărată binecuvântare pentru leneşii şi filosofii de ocazie de care Valahia n-a dus niciodată lipsă.     


CONTELE DE MONTE-CRISTO
20 mai 2018

Plecând

”Din iubire faci lucruri nebunești
pe care nu le-ai fi trăit altminteri
Pur și simplu nu te poți abține...”,
îi zise fluturele florii

Pe cerul nefiresc de albastru
traversează orizontul, cocorii

”Uneori, tristețea scoate țipete prelungi...”,
zise unul dintre ei, lăcrimând,
”...când sufletul din urmă nu-l mai ajungi,
din tine ca un fir de lumină plecând...”


18 mai 2018

Undeva, cândva

Poți să zici că ți-e bine, uneori poate spui adevărul,

fluturii ce se zbat în pleoape poate nu sunt în imaginația ta

Când îți scuturi de cenușă părul,

ai senzația că toate s-au întâmplat aievea, 

undeva, cândva

Atunci aripile necrescute vor rupe gratii,
din colivie vor evada păsări cu zborul invers,

sufletul te va căra în cârcă câteva stații,

până în tine mai e un mileniu de mers

Iernile polare, îmbrățișate de deșerturi fierbinți,
te vor dezaproba, săgetându-te,

e o cărare îngustă ce te va scoate din minți, 

vei curge ca o lavă din tine, risipindu-te

Te vor strânge laolaltă obligațiile de om, 
te va izbi de toți pereții cerului, dorul,

undeva, cândva, ai fost atom

și-ți colorai cu înserări decorul

18 mai 2018

Din osuarul nesfârșit al țării

Eroii stau în cimitir de strajă,
Pământul crește-n cerul gurii lor,
Chiar Dumnezeu a coborât pe-o rază,
Simțind că neamul a rămas dator

Acestor îngeri cu aripi de ceară,
Plecați în căutarea marelui destin,
Cerul din tâmple iarăși o să doară
Și tot ce facem este prea puțin

Pentru eroii evadați din lume,
Să ne susțină sufletul de var,
Să ni-l înnobileze, să ni-l scurme,
Și să prefacă țara în altar.

Între atâtea adevăruri strâmbe,
Ei sunt desigur, unic adevăr,
În cimitir, printre lumini și umbre,
Toți ochii de zăpadă înoată-n dor

Parade false se conjugă-n verbe,
Mutanți sardonici traversează clipa,
Sub cerul gri eternitatea fierbe,
Iar îngerul își sfâșie aripa.

Se-aud în difuzoare vorbe goale,
Triști mesageri se-ascund între urechi,
Se-ncheie între monștri, protocoale,
Sub haine noi sunt impostorii vechi.

Niciunuia nu-i pasă că-n țărână,
Din oase înfloresc melancolii,
Că toată Patria Română
E-un cimitir în care dorm copii

Stau toți groparii rezemați în texte,
Tânjind după eternitatea vieții lor,
Acolo-i un prilej pentru pretexte,
Discursurile false îndată mor.

Nici viii nu le-ascultă cu plăcere,
Înghesuiți în visurile mici,
Lăsați eternitatea în tăcere,
Lăsați-i liberi pe eroi aici!

Sinistră este vremea decadenței,
Ne putrezește Prutul sub picioare,
Sub frâul indecent al impotenței
Sărbătorim o țară care moare.

În Valea Plângerii, eroii
Dezleagă carele de ger,
Mai bântuie prin cimitir strigoii,
Dar n-au acces pe strada dinspre cer.

Și-n ceasul magic al schimbării
Când Dumnezeu se va-ntâmpla să vadă,
Din osuarul nesfârșit al țării
Ne-or strânge-n brațe oameni de zăpadă...


16 mai 2018

Fără ecou

Trăim trist și fără ecou,
fără suflet și fără cer,
fără îngeri pe umărul stâng;
stalagmite-n imperii de ger

Acceptăm compromisuri de cai, 
ni se pare mai simplu ce ne e la-ndemână,
nu mai știm cine suntem, de fapt,
nu ne pasă că suntem țărână

Diferențe nu vrem să mai facem,
acceptăm să fim piese defecte
în trocul acesta cu oameni
înhățați de iluzii perfecte

Nu înțelegem îngerii
ce-nchiriază trupurile noastre,
metempsihozele, 
jocurile bizare, câteodată albastre

Când întoarcem înspre cer privirile,
absolutul ne cheamă în sine, din nou,
dar noi suntem umbre, doar umbre,
fără inimă, fără ecou


16 mai 2018