UMBRA PLOPILOR

Când ai plecat pe-un drum nedefinit

de sub picioare mi-a fugit cărarea,

durea atât de tare dezertarea,

abisul se făcuse infinit

Dar ce aș fi putut să fac?

eram atât de singur pe pământ,

cenușa mi se-mprăștiase-n vânt!

De-aș fi putut în piatră să mă prefac

te-aș fi blestemat să-mi fii râu,

apa limpede din fântână,

și te-aș fi luat, pierduta mea, de mână

și te-aș fi risipit prin grâu...

O, macii aceia pe care-i vezi

curgând din ochii mei pe lângă calea ferată,

lasă-i acolo în loc de erată,

să-ți fie cărare, lumină, diezi!

Mie lasă-mi doar umbra plopilor

și ziua aceea de vară,

mi-ai fost băutură amară,

lumina de pe marginea gropilor

20 februarie 2023

TRĂSURILE DE FUM

De mai plutesc prin univers ninsori

și-n suflet se mai zbate câte-un înger

când vântul suflă praful din scrisori,

se poate de iubire să mai sângeri

Printre cărări ce se ascund în seară

stoluri de păsări se întorc din drum,

în univers se-aude-o domnișoară

ducând cu ea trăsurile de fum

Războaiele ce-au sfâșiat retina

din care au țâșnit săgeți de jar

au îngropat magia și lumina

și amurgul trage ultimul sertar

Tot căutând un rai inexistent

s-a întâmplat să te întâlnesc postum,

dar nu am fost, iubita mea, atent

că tu nu ești de aici și nici de-acum...

18 februarie 2023

DUMNEZEIRE

Hai să ne întoarcem în copilărie,

să ne ningă iarna, să ne plouă vara,

să ne întinerească inima târzie

cântecul de păsări ce veghează țara!

Eu plec înainte, voi merge desculț

să mă pierd prin taina florilor de tei,

am să cânt, iubito, vino să m-asculți

până te vei pierde iar în ochii mei!

Voi fi iarăși liber, voi fi iarăși eu

și la gât luminii, colțului grădinii,

îi voi pune tandru acel curcubeu

din care am scos cu răbdare spinii

M-or striga la masă mierlele gătite

pentr-o sindrofie ce nu are loc,

și din mâini muncite, mâinile iubite,

voi primi o cruce să-mi poarte noroc

Și-am să stau acolo, am să cânt, să știi,

pentru tot ce-n viață zilnic am pierdut,

și-am să scriu erate oamenilor vii

să-și aducă aminte pe unde au trecut

Nu mai plec de acolo, nu mai caut lumea

s-o salvez de sine ca de-un ultim drog,

în copilărie s-a-ntâmplat minunea

să mă îmbrățișeze bunul inorog

Prinde-mă de mână și nu-mi mai da drumul,

nu vreau să mai plec, să mai rătăcesc,

m-am întors acasă chiar de-s numai fumul

și-au plecat în stele cei ce mă iubesc

Hai, închide poarta, vântul să nu bată,

dinspre amintire veștile să stea,

drumul înapoi câinii nu-l mai latră,

prin zăpadă-s urme, dar nu-i urma mea!

Poate niciodată nimeni n-o să știe

cu adevărat ce s-a-ntâmplat,

cum te-ai rătăcit, inimă pustie,

deși la fereastră-i cerul înstelat

Mă sărută gardul, poarta îmi zâmbește,

suflete al meu poate-ai să m-ajungi;

se aude-un cântec, cânți dumnezeiește,

să nu îndrăznești la final să plângi...

4 februarie 2023

NU M-AI IUBIT AȘA CUM AM VISAT

Nu m-ai iubit așa cum am visat

și-ți răsădisem numai stele-n cale,

dar le-ai călcat cu spaima dumitale

și-a curs din mine numai cer pisat

Și-n nopțile de veghe și păcat

am ocolit de mii de ori pământul,

de zidul nopții s-a izbit cuvântul

când te-am strigat, dar nu m-ai ascultat

În zori de zi țâșneau din mine vulturi

ce-n pietre se-aruncau să se strivească,

să-nvețe piatra rece să iubească,

din ochii tandri poate zboară fluturi

Și-a curs din mine numai cer pisat,

desculții fluturi jefuiau petale,

și-ți aruncasem sufletul în cale,

dar tu nu m-ai iubit cu adevărat

2 februarie 2023

CĂDEREA DIN CER

Dintr-odată o prăpastie s-a deschis

și-am căzut din cerul albastru în mare,

un înger plângea la mine în vis

cu lacrimi amare

Valurile m-au adus la țărm

mai mult mort decât viu,

cine mi-a zdrobit sufletul

nici nu mai știu...

Copilul din mine nu murise de tot,

în golul din jur pâlpâia,

a mai construit un castel de nisip

dar l-a călcat în picioare tot ea

Atunci s-a pornit o furtună pe mare

și-un val a vărsat călimara,

din vis a sărit un înger călare

în deșertul Sahara....

26 ianuarie 2023

ECOUL NU MAI ȘTIE UNDE EȘTI

Iubita de zăpadă am încuiat-o-n carte

printre iluzii, spaime și povești,

ecoul nu mai știe unde ești

și tu călătorești nestingherit spre moarte

Nu-ți va răspunde nimeni la mesaje,

din umbră fumul s-a prelins amar,

te-mbrățișează iarna-n avatar

și cad meteoriți între etaje

La miezul nopții printre emisfere

vor trece stoluri albe de cocori,

și-ți amintești că ai știut să zbori

și-ai dus cu tine printre nori himere

Dar totul pare în amurg departe,

trasezi prin sânge drumul de final,

și ninge-n toate sălile de bal

cu file sfâșiate dintr-o carte...

22 ianuarie 2023

NUFERI ALBI

Din mocirla-n care noi ne zbatem

fără nicio șansă de-a ieși,

am putea să scriem câte-o carte

și o nouă ordine de zi

Vor cădea prizonieri leproșii,

cei stigmatizați de carnivori,

când cânta-vor de trei ori cocoșii

noi vom fi în fruntea tuturor

Și vom duce mai departe steaua

unui neam de învingători proscriși,

urmele ni le-o ascunde neaua,

să rămână corbii interziși

Nuferi albi ne vor cădea din suflet,

bălțile vor deveni izvoare,

ne-om ascunde lacrimile-n cântec

și vom trece liberi prin ninsoare...

21 ianuarie 2023

MERINDE PENTRU ȚARA MEA

Eu sunt poetul țării suferinde,

și cânt, și strig, și plâng cu ea,

și-i sunt și apă și merinde

și zile-i dau din viața mea

Eu sunt soldatul ultimelor lupte

pentru dreptate și-adevăr firesc,

și-mi leg de suflet drumuri rupte

să poată merge neamul românesc

Eu sunt bătaia ultimă de clopot

ce încă se aude în Carpați

când trec prin luminișuri cerbi în tropot

și-n stele plânge un popor de frați

Și sunt și steagul aruncat în larg

de curcubeul ploilor de vară,

sunt pasărea murindă pe catarg

ce aduce apă vie pentru țară

Eu sunt cel ce-a cântat și cântă

ca un pribeag din veacuri suferinde,

de voi pieri până la urmă-n luptă

eu țării mele îi voi fi merinde...

21 ianuarie 2023

EA AVEA DOAR O JUMĂTATE DE INIMĂ

Ea, cea mai iubită dintre pământene,

avea doar o jumătate de inimă

A trebuit să-i dau jumătate din inima mea

ca să fie întreagă

Inima mea bătea în alt ritm

și atunci ea și-a smuls 

jumătatea de inimă

și s-a ascuns la capătul lumii

ca o pasăre speriată

Din când în când, în pieptul ei,

o durere se zbate

E locul în care a bătut,

în alt ritm,

inima mea...

16 ianuarie 2023

IUBIRE

Eram atât de îndrăgostit

că de-ai fi fost chiar minus infinit,

eu tot te-aș fi iubit

cu patimă de răzvrătit

Securile de-ar fi tăiat pe ascuns

din carnea mea bucăți adânci,

n-aș fi murit și n-aș fi plâns;

atât de mult eu te iubeam atunci

În mări de-aș fi căzut zvârlit

de ceru-albastru, de comete,

te-aș fi chemat, te-aș fi iubit,

că întreg oceanul nu-mi ținea de sete

O, vai, eram atât de îndrăgostit

că am zburat orbit spre soare

pe unde păsări călătoare,

cu aripi de ceară, m-au strivit!

Și am căzut din cer în mare

și-a plâns chiar minus infinit

scăpat din tandra îmbrățișare....

Și cât eram de îndrăgostit!

11 ianuarie 2023