Când o să-ți fie dor o să știi
o să te doară pământul pe care calci
o să plângi prin câmpul de maci
diminețile or să-ți pară pustii
Și n-ai să înțelegi de ce
se strânge inima-n clește
și sufletul de gheață se topește...
Deoarece
cauți ceva permanent
în oameni în păsări în gând
și-ți pisezi oasele pe rând
și-ai vrea să te-ngropi în ciment
Cu cleștele-ai vrea să-ți smulgi ochii
să-i dai fără milă de-a dura
să nu-ți mai surprindă făptura
prizonieră în rochii
Când o să-ți fie dor ai să vrei
să deschizi cu cheia franceză
tăcerea dintr-o paranteză
prin care se strecoară lei
Și-o să te-aduni în surâs
și nu o să-ți mai fie teamă
deși la ultima mea dramă
întreg universul a plâns
18 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu