Ca într-un coșmar ce nu se mai sfârșește, am revăzut-o pe femeia cu barbă și mi-am reamintit ce scriam cu un an în urmă când madmoazel Cârnat a câștigat concursul de dansuri din buric și bune maniere numit, într-o criză majoră de inspirație, Eurovision. Iată începutul pentru că nimic nu-i nou sub soare într-o Europă în care anormalitatea e considerată mare artă, iar toți evadații de la ospiciu ne sunt prezentați pe post de mucenici:
''Acum că femeia cu barbă şi push-up a câştigat lălăiala de la Copenhaga, nu mai rămâne nimic de spus despre fotbal fiindcă orice aş spune ar fi prea puţin. Mizeria lumii contemporane se revarsă din vidanja cu ecran plat sub forma unui bărbat care se crede femeie, dar care a uitat să năpârlească, şi a unor votanţi-melomani care se cred deschişi la minte în spiritul aşa zisei politici corecte, şi care ne prezintă anormalitatea ca pe un lucru absolut firesc,un mod de viaţă numai bun de urmat. Potrivit acestei teorii nu-i nimic mai normal pe lumea asta decât ca bărbaţii să-şi taie mandravelele, să se îmbrace în rochii-curcubeu şi să miaune precum cotoii castraţi ''Corul vânătorilor'' fără puşcă. Iar frumoasele femei ar trebui să-şi repună bărbile pe care şi le-au dat jos când au coborât din copaci şi,după ce i-au dat fraierului de Adam mărul de rigoare, au intrat la hair-stilistul Dârţă comandând cu voce guturală : ''ras,tuns ,frezat şi epilat inghinal''. După care să-şi comande nişte vibratoare din acacia şi să înţepe în stânga şi-n dreapta, la întâmplare, în căutarea timpului pierdut. Vi se pare că vorbesc prostii ? Aşa este, dar parcă prea s-a întors lumea cu fundul, pardon, rectific, cu roatele în sus.''
N-am ce face, trebuie să citez din autorul meu preferat și să merg mai departe, cu bocancii prin deșertul vieții noastre...
Ce dovadă mai grăitoare poate să existe pentru degradarea morală a societății bizare în care trăim decât că în magica Vienă, orașul valsului și al lebedelor, pe post de primadonă ne este prezentată Conchita Wurst, o sfidare a ideii de frumusețe și de bun simț! Pentru că numele de scenă și atitudinea ei frizează paranormalul. Ar fi câștigat vreodată Eurovisionul dacă nu se arăta ca o poznă a firii ? Nem tudom, vorba englezilor din județul Covasna.
În raporturile cu vienezii parcă au fost mai cinstiți țiganii, care au halit în doi timpi și trei mișcări lebedele fiindcă, oricum, semănau cu niște gâște dependente de droguri. Măcar le era foame și până la urmă pe asta se bazează cultura lor: să bage la jgheab tot ce este apetisant, are gâtul lung și nu cârâie, ca să nu fie acuzați de canibalism. Și dacă acel ceva nici nu le aparține cu atât mai bine, înseamnă că-și respectă tradiția. Așa că să nu vă mirați dacă pe străzile Vienei veți întâlni pe lângă femei cu barbă și cu voce de scapete și câte un țigan cu gură de lup în buzunar și cioc de lebădă în loc de trompă.
Dar veselia a cuprins întreaga Europă pe final de sezon: PSG și-a mai cumpărat un titlu, Juventus a redevenit o putere fotbalistică mondială, iar Barcelona a făcut un egal cu Deportivo ca să nu retrogradeze ăia în Segunda. E cam cusută cu ață albă toată afacerea, ceea ce ne face să-i privim cu alți ochi pe bandiții noștri din campionatul cel de toate zilele, unii dintre ei retrăgându-se strategic, pentru a-și încărca bateriile, prin casele de creație de la Jilava și Poarta Albă. Ce s-o mai bălăcim, ei erau europeni sadea și noi, mai de la țară, nu i-am înțeles.
Culmea e că ASTRA-ASA s-a jucat pe teren, iar Steaua-Botoșani s-a desfășurat mai demult, conform dorinței patronului moldovenilor care striga în galerie când era mic: ''Uite-acuș, uite-acuș, o ia-n gură Lăcătuș! '' Pardon, așa se striga la Buzău. La Botoșani, unde s-a născut, din greșeală, Eminescu, oamenii sunt mai elevați: ''Uite-acuș, uite-acuș, vă dă două Lăcătuș! '' Și cum pe vremea Fiarei, Botoșanii n-aveau echipă în Divizia A, dorința din copilăria patronului s-a reportat ,și urmașilor lui Ivan Turbincă le-a dat două babe Gâlcă. Sau două boabe cine mai știe, că-n partea aia de lume nici cu limba română lucrurile nu sunt prea clare.
Totuși, acest final de campionat teribil de plictisitor, întărește un adevăr istoric pe care nicio galerie nu-l mai poate contesta: Marius Șumudică n-o mai are mică....
25 mai 2015
editorial ARENA BUZOIANĂ
pamflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu