ADIO, LORELAY!

Toată magia vântului de vest

a spulberat-o primăvara slută

mi-ai oferit paharul de cucută

și-un glonț în piept țintit pe șest

Nu mai avem traseu comun

tu ai ales să zbori într-o aripă

și îngerul ce s-a ascuns în clipă

îmi dă un telefon postum

De unul singur nu există cer

și nicio destinație precisă

și veșnicia sinucisă

și-a aruncat veșmintele în ger

Ce-i fericirea? E un drum în doi

printr-un deșert pavat cu scorpioni

tabla de șah pe care doi pioni

atât de bine semănau cu noi

Nu poți de unul singur să decizi

pe care scară să cobori

că te încurci în stolul de cocori

și ușa de la suflet ți-o închizi

Și trebuie să fii și celălalt

din drama-n care joci și tu

nu-i spune fără noimă nu

ca o statuie de bazalt

Nu provoca finaluri premature

când piesa e abia la jumătate

și toate visele neîntâmplate

stârnite de misterul din pădure

se pierd în timpul blestemat și nud

pe care l-ai chemat pe firul scurt

și trenul peste suflet mi s-a rupt

și nici tăcerea nu ți-o mai aud

S-au dus speranțele la târg

și s-au vândut pe mai nimic

și din ecou nu pot să mă ridic

se scurge-n mine ultimul amurg

Și tot ce-a fost să se întâmple

în viața ta ca-ntr-o poveste

n-ai vrut să fie și nu este

și norul s-a întors pe tâmple

Și n-am să ți-l mai fur vreodată

îngenuncheat de inima haină

se-aprinde-n Cosmos o lumină

și arde citadela sfărâmată

Dar nicio ploaie nu se mai pornește

să ungă focul ochilor atei

și-n colții nemiloși de lei

văzduhul nostru putrezește

Adio, Lorelay! S-au stins

toți pescărușii țărmului de mare

și dintr-o provocată întâmplare

printre cuvinte m-am prelins

ca o meduză fără niciun os

în groapa marianelor adâncă

la cap mi-ai pus aceeași stâncă

pe care-a plâns omul frumos

de câte ori cădeau meteoriți

din timpul petrecut în jar

și mă izbește-o piatră de hotar

însângerată de dorinți

Și-ntr-un final mai tragic ca o moarte

neprevăzut de scenarist

sunt doar un palid navetist

lovit de-un înger de pe Marte

Și nu există argumente

să fugi desculță prin destin

să te străpungă același spin

din deznădejdile recente

Te zbați la margine de rai

cu demoni sugerându-ți drumul

și din magie a rămas doar fumul

de când ai spus adio, Lorelay...

1 mai 2015