Între noi cuvintele au apus
ne plimbăm pe planetă ca doi străini
toate tăcerile s-au spus
suntem marionete fără mâini
Au plesnit aortele și s-a auzit orizontul însângerat
cum țipă ca o cucuvea de spaimă și frig
prin ochiul timpului m-am strecurat
și m-am chircit de durere covrig
Ninsoarea de adio mă aruncă-n calvar
nisipul s-a scurs din trup prin clepsidră
lacrimile se preschimbă-n mortar
din vasul etrusc mă pândește o hidră
Rătăcim printre cuvinte înhămate la sănii de câini
condamnați la tăcere și fum
ne-am saluta dar îngerii n-au mâini
și-n trenul nevăzut ne regăsim postum
26-27 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu