Între noi, oamenii de zăpadă și-au întins mâinile lipsite de viață
și dansează valsuri lebedele de gheață
Depărtarea-i o emigrantă fără permis de tristețe,
noaptea se zbate în privirile mele răzlețe
E un râu nesfârșit între noi,
transportă sloiuri din iarna inimii înapoi
Să întindem mâinile până la cer,
să încropim o punte de ger
Pe nevăzute,
să treacă mai întâi umbrele noastre tăcute
Pe urmă, ecoul exilat în dezastre
și sufletele de zăpadă albastre
O să mă împrăștii-n văzduh dar, te rog, strânge-mă,
ia-mă definitiv la tine în brațe și ninge-mă
28 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu