Cât de trist am fost azi nici nu știi
și nici n-ai să afli vreodată
că nu mai sunt printre umbrele vii
decât iluzie predestinată
M-a surprins viforul sadic
cu sufletu-ntins între poli
și din învelișul hepatic
cresc imponderabili atoli
Și ce trist am fost azi
că din inimi sculptate în lemn
unde sufletu-mi arzi
n-a venit niciun semn
E sfârșit de secundă
în mirarea infinitivală
și iarna stă să pătrundă
în viața mea infernală
Și se aud tăceri migălind
printre apusuri târzii
îmi plâng îngerii-n gând
cât de mult....n-ai să știi
4 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu