Fum, cenușă, spaimă și tăcere
orizontul plânge ca un surdomut
nu mai știu ce este de făcut
umbra se strecoară printre emisfere
Frig și ceață, deznădejdi de gheață
îi îngroapă pe învingători
toți cocorii nopții dezertori
traversează moartea dinspre viață
Nu mai e semnal la telefon
și nicio cartelă nu se mai încarcă
trupul putrezește exilat pe-o arcă
îmbrăcat în haine de teflon
Într-o altă lume de uitări mă mut
în oglindă-i balul marelui calvar
îngeri de zăpadă mă privesc amar
chiar și tu,iubito ,astăzi ai tăcut...
2 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu