Vânt de tristețe scutură gândul
tropăie melcii prin suflet invers
prin secundă e atâta de mers
că nu se mai sfârșește pământul
Cad irișii ochilor prin trahee
inima se zbate în gheare de leu
a fugit disperat Dumnezeu
orizontu-i un chip nevăzut de femeie
Plecările dor și se-nfig în covertă
printre pescăruși zdrențuiți de furtuni
în palmă văzduhul inutil îl aduni
viața-i o cursă de șoareci infectă
în care păianjenii roșii te-au prins
cu momeli pregătite îndelung
trece magma iubirii prin strung
și deșertul ca un drog s-a întins
în golul din jur unde demoni vulgari
se joacă parșivi de-a destinul
corbii hulpavi îți termină chinul
și nu ai puterea nici măcar să tresari
Amprente de îngeri din iluzii s-au șters
doar ecoul mai bate-n ferestre de lut
trenul vieții ca un șarpe-a trecut
și-n suflet un demon se joacă pervers
Ascunde de sine cuvântul
tăcerea ridică în aer un zid
soldații de rouă dezertează perfid
se taie în două cu o sabie vântul
1 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu