Copacul s-a descălțat
și a pășit sfios, pe picioare
prin trupul meu
de neant și mirare
Și-a dezbrăcat frunzele
și a rămas în cămașa de noapte
precum lehuzele
întoarse din moarte
A vrut să mă întrebe ceva
dar eu tocmai din mine plecam
s-a agățat de lună copacul
și a sărit în ocean
Prin valurile de sidef
l-a înghițit un pește
și acum printre solzi
o cămașă de noapte îi crește
Undeva între nasturi
i se zărește firida
copacul s-a descălțat
și a pășit prin Atlantida
4 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu