Un fluture mov mi s-a așezat pe inimă
și nu mai putea să zboare
aripile i s-au topit
de atâta soare
Mi s-a așezat pe aripi o boare de liliac
adusă de vântul de seară
nu vreau să mai plece
și nu știu ce să fac
cum să dau plecările afară
până când de tristețe îmi trece
Mi s-a așezat pe suflet un fluture mov
și nu mai poate să zboare
aripile i-au înghețat
de atâta ninsoare
Mi s-a așezat pe ochi o libelulă albastră
face naveta între steaua polară
și steaua noastră
pe care se aude plângând o vioară
Mi s-a așezat pe drum
la picioare o umbră
mă învăluie și mă îmbrățișează oricum
cu toți copacii exilați în privirea mea sumbră
Mi s-a așezat pe dor
un fragment de uimire
e atât de ușor
că s-a mutat la tine în privire
Și de acolo a coborât pe o scară de mirări
în prăpastia unui vis
unde sunt întâmplări
de nedescris
Mi te-ai așezat pe inimă
cu toată cohorta de îngeri
și nu ți-a fost teamă
că o să sângeri
izbită de iluziile ce se zbat
în sus și-n jos
prin noaptea polară
din omul frumos
Mi s-a așezat pe suflet un fluture mov
și a zburat cu avionul
lăsându-mă mai singur ca pe Iov
îmbrățișând aerodromul
3 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu