Îmi place să privesc doar cerul tău
cerul meu e mai mereu întunecat
și de zbaterea mării mi-e rău
de când sufletul prin neant a plecat
Îmi place acest albastru clar
și această pasăre cu aripi de ceară
prin care vâslește o lună de var
dintr-o noapte nesfârșită de vară
Și-mi plac și acele desene verzi
trasate de vântul de est
pe care ori de câte ori nu le vezi
le iau în inimă copy paste
și le tăvălesc prin cerneală
până devin păsări de pradă șocante
le închid în camera goală
să nu mai plece niciodată departe
amețite de un cântec frumos
intonat la vioară de cerbul măiastru
îmi curge lumina ca o lavă prin os
și mă înec în cerul albastru
8 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu