Copilul din mine-i sălbatica umbră
ce trece prin ploaie ca un curcubeu
exilat în sânge străbate o tundră
cu sufletul prins în colții de leu
Strâns de așteptare și de neputință
trupul cade-n lături absorbit de vid
lung mai este drumul nopții prin ființă
mă izbesc în tâmple gânduri de carbid
Și cobor din mine în arena-n care
luptele cu fiare sunt supremul joc
dincolo de ziduri o iubire moare
și pe rugul vieții nu mai este loc
Fumul se învârte într-un cerc absurd
mi se îneacă-n sânge triști gladiatori
veștile rupestre le aduce-un surd
și îmi sting lumina ultimii cocori
Și din pieptul meu, înfășat în vise
copilul țâșnește ca un glonț din armă
ușile la suflet le-am uitat deschise
și de candelabre îngerul se sfarmă
8 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu