Toți îngerii mă împresoară
și-mi dau pe veac cu praf de zgură
ziua de mâine-i altă cianură
pisată-n piua pietrelor de moară
Nu se mai vede-n sine orizontul
cocorii l-au bătut în cuie
plânge cu sânge ultima statuie
căzută în abis cu frontul
pe care încă se mai trage
cu gloanțe oarbe de paradă
în ochiu-împiedicat să vadă
cresc asimetric niște alge
Și nu-și găsesc prin pulbere cărare
mesajele au dezertat postum
mă îmbrățișează-un dric de fum
și mă înghite ca pe-un drog, o mare
10 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu