Cum să mă gândesc la altceva
când în sufletul meu ești doar tu
și mă macină ca pe-un bob de cafea
pietrele de moară dintre da și nu
Cum să nu-mi stai în pleoape
când ești singura planetă
atât de departe și atât de aproape
de inima mea transparentă
Cum să nu-mi fii înscrisă-n destin
când prin sânge se cerne fierul
ochiul tău să privească puțin
și s-arunce-n neant efemerul
Cum să mai știu ce e azi
și ce-a fost pe aici până ieri
dacă pe rug ca o flacără arzi
ești peste tot și ești nicăieri
Cum să nu-mi iau pustiul în gheare
sufocându-l în prăpăstii-epave
când haite nesfârșite de fiare
mă pândesc cu pofte hulpave
Cum să mai fiu când tu nu mai ești
decât singura insulă de pe mare
pe care-ți scriu dimineața povești
cu sirene înhățate de zare
Cum să m-adun din timpul pierdut
din oglinzile în inimă sparte
m-au strigat ochii tăi și-am tăcut
deși-mi ești aproape un gând ne desparte
18 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu