DĂ-MI LINIȘTEA ÎNAPOI

Iubirea ne împinge mai departe

prin viața îngropată-n rumeguș

ne afundăm în văzduh picioarele sparte

și ne vopsim inima de piatră cu ruj

Rămâi fixată în umbra închisă-n oglindă

de unde îngerii speriați de tăceri

mint oracolul de la Delphi c-or să întindă

ziua de mâine prin iubirea de ieri

Dar timpul nu te cheamă înapoi să-l atingi

nu-i pasă ,are surplus de secunde

noaptea din tine de-ai putea s-o învingi

în viața magic-ai putea pătrunde

fără poverile și întristările de aici

care te țin legată-n satanice sfori

ne flagelează luna cu un bici

ori de câte ori ne rămânem datori

Poate într-o zi iubirea va fi legală

și vom locui într-o inimă pe Utoya

iar îngerul în haine de gală

va stinge-n surâs incendiul din Troia

Vom defila pe-o secvență de cer

îmbrățișați de secundele sparte

alungați din țesuturi de teama de ger

iubirea-i motivul evadării din moarte

Dă-mi liniștea înapoi. Doar tu și eu

suntem pe corabia sfărâmată de mare

ne face semne disperate Dumnezeu

și-mi plânge sufletul de așteptare

20 martie 2015