Femeia de rouă și aromă de cafea
femeia de vânt și ciocolată
locuiește pe o planetă din inima mea
și nu va pleca niciodată
N-avem nevoie de cuvinte
oricum soarele se topește-ntre noi
locuiești la mine în minte
și-ți simt brațele de pasăre, moi
cum se strecoară prin bolovani
și-mi strâng neliniștile la piept
de milioane și milioane de ani
la mine în suflet te-aștept
să-ți întinzi visele la picioare
să ți le îmbrățișez pe rând
privirea mea de vultur de mare
să te încuie cu-n lacăt în gând
Acolo într-un salon redecorat
e locul inimii tale de fată
e locul de unde eu am plecat
dar tu n-o să pleci niciodată
20 martie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu