Dincolo de aceste nunți de ger,
de aceste îndepărtări și timp nesigur,
când te întorci la mine-n cer ?
Cât mă mai lași de unul singur
să ning, să strig, să tac, să frâng,
tot întunericul în palmă?
sunt omul de zăpadă care plâng
nașterea mea, frumoasă doamnă
Că sunt făcut din frig și din chemări
la care nu-mi răspunde nimeni,
și-aceste ultime întâmplări
ni se strecoară ca un lup în inimi
Și golul îl străpunge-n colți
și tot văzduhul se comprimă
și se închid în suflet niște porți
că m-ai lăsat fără lumină
Și oare ce-o să se întâmple
când înapoi din iarnă mi te cer?
o să-ți fur norul de pe tâmple
sau te ascunzi în nunți de ger?
29 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu