Nu mai ştiu ce s-a întâmplat
norii se zbenguiau aşa de ciudat
peste un brâu de mesteceni necrescut
rădăcinile sfredeleau în bazalt
prin amintirile de demult
Un ultim cocor desena cu aripile pe cer
drumul spre libertate
cea mai lungă zi s-a preschimbat
în cea mai lungă noapte.
Au dispărut stelele
şi a răsunat cornul străbun
brazii mi-au bătut la ușă :
le era frică de Moş Crăciun.
S-au predat şi au luat loc
lângă soba de teracotă
ascultând cântecele noi
din care nu ştiau o iotă.
Şi-au băgat în priză instalaţiile
apoi
prin sânge se strecurau
fluturii de noroi
Erau ultimele zile de glorie
trecătoare
aveau avantajul că-n aparenţă această moarte
nu doare
în trupul lor iarna n-o să-şi mai înfigă
săbiile
mai aud ca prin vis cum tremură vrăbiile
alergate de fulgi
cu gândurile lungi
8 decembrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu