Copacii toți s-au sinucis
de teama iernii absolute
și îmi spun vrute și nevrute
tot ce-au visat și n-a fost scris
Povestea lor e-o tragedie
ce evadează din coperți
le pică frunze-n alte vieți
așa cum poate numai mie
îmi fug uitările-n amurg
pe niște uliți paralele
și toate umbrele rebele
prin sânge înapoi îmi curg
Și nu mai înțeleg acum
nici cine sunt nici cine ești
ce-i cu iluzia din cești
de ce miroase timpu-a scrum
Copacii s-au ascuns în vis
și a rămas iarna pustie
povestea mea-i o tragedie
în care toți s-au sinucis
30 noiembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu