Ninge dinspre marile instanțe
toamna n-are dreptul la recurs
mă duce îngerul în brațe
cu-aceeași foaie de parcurs
Din mine iarna sare afară
îmi rupe sternul dinadins
pân-la sfârșitul lumii o să doară
gheara ce-n suflet s-a întins
printre statuile de gheață
ce mi-au lăsat inima-n frig
legat de gândul tău c-o ață
mi-e noapte singur și te strig
Dar nu auzi sau nu-mi răspunzi
și se îneacă-n noi ecoul
printre tăceri văzute te ascunzi
și iarna asta e cavoul
în care mă topesc pe rug
ca un orfan izbit de-un glonț
prin mine viscolele fug
cu oameni de zăpadă-n clonț
Și cânt-o cucuvea vulgară
balada fără portativ
și toată iarna de afară
s-a-ntors în noi definitiv
29-30 noiembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu