Nu vom ști niciodată, nu vom ști
câți îngeri ne trag carul mortuar
cine va ieși viu din aceste poezii
și cine se va îngropa în mortar
Nu vom știi niciodată adevărul decât
căutându-l în noi disperați
ne vom pune măștile de lut
pe țărmul lunii abandonați
Nu vom știi niciodată de ce
ne învârtim în jurul aceleiași frici
prăbușindu-ne-n gol la orice
lovitură firavă de bici
Și nu vom ști, asta e clar,
cine minte și cine mimează iubirea
îmi dau sufletul cu o mână de var
ori de câte ori îți fuge privirea
înapoi în neant ca o roată dințată
învârtind tastele unui gând nerostit
se opresc bătăile inimii dintr-o dată
și mesagerii nopții-mi dau delete
Și-atunci mă-ngrop din nou în apus
printre spaimele mele târzii
noaptea îmi scoate ochii cu-n fus
și mai mult de atât nu vom ști...
13 noiembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu