O pasăre de apă și de fum
cu ochii stinși de atâta depărtare
citea poemele postum
și răscolea întreaga mare
pe care rătăceau niște corăbii
prinse-n vârtejul vieții lor
și se tăiau îngerii-n săbii
de patimă de lacrimă și dor
Și nu se mai știa nimic
de călătorul fără umbră
și-a fost de-ajuns un singur click
să-nghețe aerul din tundră
prin care pasărea de fum
se tot jucase cu consola
când s-a făcut privirea scrum
corabia și-a aruncat busola
Și-acum pe mare rătăcește
legată într-un cerc de foc
își va strivi iubirea-n clește
să-i facă iar tristeții loc
Se aud tăcerile cum sapă
cu-n târnăcop de lăcrimioare
și pasărea uitată-n apă
renaște-n viața viitoare
și se așează pe o piatră
ce-ascunde-n ea sufletul meu
și toate depărtările mă latră
și plânge în iluzii Dumnezeu
12 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu