marți, 2 iunie 2015

ELEGIA UITĂRII

Ai uitat, iubito, o lumină aprinsă
Pe pervazul sufletului meu.
Pe strada pustie din inima ninsă
Caut o adresă către Dumnezeu.
Și-mi citești povestea scrisă pe fereastră
În tăcerea-n care m-am ascuns,
Și îmi pică-n suflet pasărea măiastră
Cu toată-nserarea care m-a pătruns.
Se coboară-n valuri mările din lună,
Și această toamnă-n fluturi a murit,
Îți aud plecarea ce-n ecou răsună,
Ai uitat secunda-n care m-ai iubit
Și-ai ascuns în mare candela aprinsă
Dintr-un timp pe care l-am reinventat,
Pe strada pustie din inima ninsă
Îngerul albastru m-a abandonat
Cine să ne ducă visul mai departe
Printre emisfere înotând invers ?
Plânge iar coperta pe ultima carte
Și se sting corăbii cu-n surâs pervers
21 noiembrie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu