Te voi iubi când dormi tăcută
și bufnițele-ți bat cuie în gând
și-mi sorb paharul de cucută
să plec de-aicea mai curând
în alte zodii în care trec
săgeți de diamant prin trup
din mine însumi astăzi plec
și toate găurile mi le-astup
cu o otravă scursă-n minte
din trenul ce n-a mai trecut
și-mi știu destinul dinainte
ca tu iubito să te fi născut
Știu totul, asta-i marea dramă
ce-mi joacă timpul pe copertă
iluzia am pus-o-n ramă
și deznădejdea pe tabletă
Se vede tot în 4G
ca într-un film ce-l joc din nou
dar nu mă întreba de ce
mi-ascund tăcerile-n ecou
că nu aș ști ce să-ți răspund
închis cu cheia-n oul sferic
din mine însumi sunt transfug
în mine însumi la-ntuneric
Și totuși mi-au crescut aripi
și s-a vărsat paharul de cucută
pe patul tău întins pe ghimpi
te voi iubi când dormi tăcută
până își schimbă sensul desfrunzirea
și îngerii vor deveni mai buni
îmi strângi în cleștii tăi privirea
scăpată de la casa de nebuni
Și nu ai vrea prin cosmos să mai plece
cu primul melc ce te lovește-n plin
același tren prin inimă îmi trece
și-ntr-un vagon de marfă ne iubim
Și nimeni nu mai cere explicații
acestui timp ce-n treacăt ne-a robit
e toamna marilor migrații
chiar lângă mine vara a murit
Să nu ne plângem o să se întoarcă
într-o șaretă trasă de arici
profilul sufletului se descarcă
și nimeni n-o să-l plângă pe aici
Doar bufnițele care bat în lună
cu ochii lor de viață și de moarte
povestea înstrăinării pot s-o spună
și poate ne vor scrie și o carte
Dar pân-atunci să țesem la război
o pânză albă pentr-o zi anume
s-o poarte nevăzutul înspre noi
și telefonu-n veci să nu mai sune
Așa că repostează-mi amintirea
în inima de like-uri străbătută
și dacă n-ai uitat ce e iubirea
te voi sorbi-n paharul de cucută
15 noiembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu