Nu am zburat niciodată cu avionul
dar am vrut să fiu o pasăre
și să te însoțesc peste mări și țări
la tropice la Polul Nord
oriunde
Să-mi pice penele una câte una
în ocean
pe unde se târăște sufletul în genunchi
din insulă în insulă
căutându-te
Nu am zburat niciodată cu avionul
dar am vrut să fiu vânt
să-ți legăn visurile
să poți adormi în brațele mele
sărate
și să te visezi
legănată
în brațele mele sărate
Nu am zburat niciodată cu avionul
dar de când te știu
de atâtea vieți paralele
consecutive
și uneori secante la suflet
plutesc fără parașută
uitându-mă în stânga și-n dreapta
după îngerul tău
care-mi taie răsuflarea
și-mi face respirație gură la gură
să nu mă pierd în neant
Nu am să zbor niciodată cu avionul
pentru că sunt o bombă cu ceas
care ticăie anapoda
de se împrăștie prin văzduh
ora exactă
În peștera din care țâșnește sângele
e un helioport secret
un cimitir de confuzii
unde se arcuiește lumina
Te văd și mă prefac în pasăre
ciugulind absolutul
până la capăt
până la sfârșitul timpului
și încă o secundă
15 noiembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu