Zori de zi m-apasă cu păsările-n vaier
tot frigul lumii mi-a intrat în trup
tristețile obtuze mă zdrențuie, mă rup
și nu mai am făptură, sunt un cocor de aer
Se-nvârt metempsihoze predestinate fals
mă bântuie plecări spre alte lumi mai bune
aș împărți povara dar cine să m-adune
din deznădejdea smulsă lunaticului vals
ce m-a strivit cu sete de grinda unui gând
în care inundase tăcerea țărmul nins
toată tristețea lumii prin suflet s-a prelins
că tu-mi erai și soare și lacrimă și vânt
Și-acum îmi pică zorii cu mierle cântătoare
pe sufletul-prelată din cerul dat cu var
străbat de unul singur destinul cel amar
și-n mine taie cerul o sabie de sare
11 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu