Stau singur în spatele ușii, cu pumnii strânși,
sufletul mi-atârnă ca o creangă uscată,
nimeni n-o să-mi vadă vreodată ochii plânși
și-mi apasă inima o primăvară drogată.
De jur împrejur e tăcere de piatră și scrum,
plutesc prin văzduh himere, confuzii,
și-un vânt răstignit pe-o cruce de fum
îmi bate în suflet cu tesla iluzii.
Îmi sap cu unghiile cazemate sub prag
și mă strâng la piept, doar pe mine mă am,
caut prin univers pe cineva drag,
dar cerul s-a tăiat în cioburi de geam.
Stau singur în spatele ușii, cu pumnii strânși,
n-am nicio cheie de foc să ard rugina,
nimeni n-o să-mi vadă vreodată ochii plânși,
mi i-a scos cu unghia mică, regina.
I-a aruncat în cosmos, printre meteori,
și se învârt fără rost prin orbita mirată,
mi-e dor de cocorii mei uneori
când mi-apasă inima o primăvară drogată.
17 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu