ÎNGERUL DE FUM

Străzile par niște alei de cimitir

prin care se strecoară statui de zăpadă

iese din caldarâm un martir

și-i sprijină pe trecători să nu cadă

Mașinile timpului accelerează frenetic

sufocă trecerea de pietoni

din trupul meu de fluture ermetic

scot capul drogați șacali și pitoni

Ochii îmi curg ca un râu de otravă

se-ntind pe trotuarele gri

corabia mea putrezește epavă

în sângele bântuit de stafii

Nu se mai aude țesutul în lanțuri

cum strigă ahtiat de lumină

mi-adun umbra răstignită în șanțuri

și-o sabie ruginită-mi pătrunde în splină

Nu mai pot să vorbesc, nici să latru

existența-mi miroase a scrum

îngerul meu dintr-un timp idolatru

m-a izbit cu o lance de fum

Și m-am preschimbat în cenușă

purtată de vânt în cromatice gheare

mi se închide în suflet o ușă

trântită de flămândele fiare

Sunt cina lor de taină, de pe urmă

crescută într-un gând halucinant

copite de bazalt prin suflet scurmă

și inima-i o țeavă de hidrant

prin care curge viscolul din sud

cu pinguini în robe transparente

nu mă mai văd și nici nu te aud

ucis de propriile boli latente

Și-mi intră-n sânge străzi de andezit

cu flori furate de prin cimitir

secundele în care ne-am iubit

s-au sinucis la ultimul delir

Și nu mai rătăcește-n atmosferă

nicio cometă cu surâs postum

și dintr-o deznădejde de himeră

mă ia în brațe îngerul de fum

și mă ascunde în labirint

să nu mă mai găsești vreodată

căci toate visurile mint

și-n lumea asta și-n cealaltă

22 aprilie 2015