Mi-e atât de greu încât
m-aș coborî în pământ
și-aș uita să fiu ce sunt
Că-s duh rău sau că-s duh bun
că am fost ca să rămân
frunză subțire de fum
Aș uita c-am colindat
vremea pân-a scăpărat
inima de lemn uscat
Și m-aș duce și m-aș ninge
unde ochiul nu atinge
pasărea cu chip de minge
îngerul cu trup de seară
gândul întâmplat să doară
viața ce-nvăța să moară
Mi-e atât de greu încât
des m-aș coborî în gând
ca să uit că sunt pământ
27 aprilie 1994
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu