marți, 2 iunie 2015

IUBINDU-TE DEFINITIV PE TINE

E un blestem al ochilor ce plâng 
și-al lacrimii împrăștiate-n aer
culegătorii de iluzii mă conving
și-mi varsă sângele în vaier
E primejdios drumul spre fericire
lupi de argint păzesc absolutul
m-alungă cerșetorii de iubire
în irisul în care-am îngropat trecutul
sub o piatră de moară colțuroasă
pe care o car ca un rob în vasul etrusc
dacă n-ai fi nici tu fată frumoasă
m-aș închide-n iluzie brusc
și aș arunca cheia în Marea Moartă
unde luna de sare s-a sinucis
aș trece singur prin acea poartă
pe care tu m-ai alungat din vis
Mi se-nvârte tristețea în trup
ca-ntr-un carusel al morții firești
bucăți de inimă îngerii-mi rup
ți le dau ca-n inima mea să trăiești
până ne-om revedea în viața cealaltă
spre care cu TGV-ul mă-ndrept
tu nu ești iubito decât o altă
oglindă a dramei în care te-aștept
să-mi joc rolul ultim tăcând 
de toate uitările lumii lovit
o să fiu în inima ta până când
vei uita cât de mult m-ai iubit
Și pe Lorelay n-am ucis-o precis
apusul înhățase lumina
dar ea s-a săturat de vis
mai simplu a fost s-arunce vina
în ochii mei ca norii de argint
ce se topesc în creuzet de piatră
toți îngerii lunatici astăzi mint
și umbra mea de lacrimă o latră
Și mi-e pustiu și m-am întors în iad
să îmi continui spaima nesfârșită
mi-e dor de fiecare con de brad
ce a crescut în trupul tău iubită
îmbrățișat de cerul meu flămând
ce se învârte-n altă emisferă
la noapte-am să te-nchid în gând
și ai să-mi fii pe veci prizonieră
Și n-ai să știi cum să mai pleci
că ai uitat pe unde ai pătruns
în sus și-n jos prin inimă îmi treci
și nu mai ai nici dreptul la recurs
că nu mai vreau o dată să te pierd
la tribunalul iernii în ghețar
în mine toate ierburile fierb
și-o să mă bei ca pe un ceai amar
care te vindecă de nerăbdări și tuse
de înserări și de mutări în plic
și toate dezertările apuse
n-or însemna în Cosmos mai nimic
Și poate iar vei râde curcubeu
și te strecori printr-o fereastră-n rai
la ușă voi fi paznic singur eu
e ușa ce-ai închis-o Lorelay
când timpul meu l-ai sugrumat abrupt
că nu l-ai înțeles cum se cuvine
și podurile-n suflet mi s-au rupt
iubindu-te definitiv pe tine
2-3 decembrie 2014 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu