Prin gara inimii, spre seară,
vor trece trenuri către infinit
din care îngerii coboară
să vadă dacă s-a sfârșit
lumina ce-o lăsase-n urmă
iubirea zborului invers;
prin univers eternitatea scurmă
într-un sublim și inutil demers
Eu am să fiu în vis, desigur,
un biet acar călătorind prin sine,
la fel de tandru și nesigur
de câte ori mi-dor de tine
Și știu că sunt mai multe trenuri
ce vor străbate gara fluierând,
și dintre atâtea triste regnuri
eu am să te aleg plângând
Și am să te aștept la fiecare
să nu regret că n-am simțit parfumul,
dar cordul iar m-apasă și mă doare
că nu te aduce înapoi niciunul...
8 aprilie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu