Aș vrea să pot șterge tristețea de pe chipul tău,
tristețea aceea nu știu de unde vine,
aș vrea să fiu un curcubeu
pe care aleargă copilul din mine
Mă privești din oglindă și un surâs
curge printre cioburi pe jos,
mă întreb ce s-a întâmplat cu ploaia
în care dansa omul frumos?
Orele își încrucișează săbiile,
taie în două lumina ce cade pieziș,
pe mări depărtate corăbiile
privesc orizontul cruciș
Aș vrea să-ți șterg tristețea de pe chip,
umbră a mea despicată din mine,
se amestecă urmele prin nisip
și-n loc de cetăți doar ruine...
6 aprilie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu