Mi-am aşezat tot timpul pe corabie
călătoresc în jurul lunii
pe masa căpitanului bolnav de scabie
dansează îngerii ca nebunii
În stânga e un ceas elveţian
cu două secundare
în dreapta-i vacarm
dedesupt zvâcneşte-o mare
Traversez deşertul printre ceasuri
şi-afară şi-năuntru-i furtună
iar deasupra-i o lună nebună
Şi înalţă marea spre ea
cu toată corabia mea
Pe punte sunt singur
ea s-a risipit
când primul val tangajul l-a lovit
în plex
catargele sunt rupte iar vântul bate
invers
dinspre mine spre mare
Sunt smuls cu inimă cu tot
şi aruncat printre comete
la-ntâmplare
Îţi scriu numele pe roţile Carului Mare
poate-ţi aduci aminte
cum s-a înecat corabia
în cuvinte
Pe roţile Carului Mic
apuc să scriu doar că mi-e dor
şi mă prăbuşesc în decor
27 iulie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu