Iubito, aș veni la tine
purtat prin sânge de-un taifun
de n-ar fi îngerul nebun
și sentimentele canine
pe care-n grabă le discern
la târgul veșnic de iluzii
așa că-n ochii tăi, mofluzii
păstreză-ți farmecul etern
și leagă-ți-i cu un șiret
de tot albastrul ce sluțește cerul
pe unde eu nebunul, efemerul
mă tot lipesc cu aracet
ca să rămân definitiv în seară
fixat în cuie ruginite
bătute de tăcutele iubite
care-au fugit pe-aceeași scară
pe unde coborai din când în când
să te adorm cu versuri zaharoase
dar vai tu nu aveai de gând
să-mi stai prizonieră-n oase
cuminte cum te-am cunoscut
când tot ningea-n poemele din nord
se-ntoarce-ntregul meu trecut
abandonat într-un fiord
ce duce către inima parșivă
culori ce nu s-au inventat
cu mersul ei în recidivă
luna amară a plecat
și nu s-a mai întors vreodată
în cerul meu printre strigoi
ne revedem pe lumea-ailaltă
dac-o să-ți fie dor de noi
2 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu