Mai întâi își trage o dungă cu creta
cât să ghicești că acolo-i o geană
o rază ce-și menține silueta
naște un soare din propria-i rană
Și se-aud plângând pescărușii
învârtindu-se-n propriul abis
peștii din mare intrușii
picioarele amorțite și le-au întins
Apoi se dă de-a dura o minge
dinspre mare spre cer ca un glob
și-ntreg răsăritul pătrunde în sânge
desenat de un pictor olog
care vrea să-l aducă aproape
să poți să-l atingi să-l asculți
o lebădă sugrumată de ape
tăcerea funestă te obligă s-o uiți
Și deodată se face repaos
pietrele au căzut de pe chip
se-aprinde lumina în haos
și dunga de cretă se-ascunde-n nisip
2 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu