Stau pe malul mării ca un fotograf
şi aparatul Sony e-ascuns în retină
marea asta nu mai e virgină
are toate scoicile praf
Covoare de raci se-asfaltează în larg
pe unde calcă sufletele-ventuze
colonii emasculate de meduze
de ţărmul inimii se sparg
Le iau în picioare turiştii
prin viaţa lor importată en-gros
o caracatiţă cu ochiul scos
strânge în braţe navetiştii
şi-i duce în spatele unor stânci
unde marea se-ascunde de sine
se aprind felinare puţine
în apele cele adânci
unde ar fi în ruine-o cetate
cu regine şi regi de granit
vegheaţi de un cal plictisit
de-atâta eternitate
Stau pe malul mării ca un fotograf
şi mi-ascund marea-n retină
mi-e teamă de prea multă lumină
de când laserul mi-a făcut inima praf
29 iulie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu