La tine vin sălbatic şi-mi închin
trupul de lut şi ochii de pâclă
să mă scapi de blestem şi de chin
să-mi spargi ochii de sticlă
care văd numai umbre în ceaţă
drumuri goale prăpăstii abis
oase supte de viaţă
şi haosul din sângele proscris
La tine vin din ultimul război
cu cicatricile nevindecate
încă mă poartă-n cârcă un strigoi
cu drepturile suspendate
Şi trece pe sub mine-un râu
cu-n dinozaur ars de griji
ce-şi scaldă noaptea în desfrâu
şi doarme ziua pe ogrinji
Şi nu mai înţeleg nimic
din toate câte-mi stau pe limbă
ţi-am pus mutările în plic
şi îmi bat cuie în oglindă
Şi mă închin la geamul tău
pe care ţi l-am spart c-o piatră
n-am fost şi nu sunt un erou
şi câinii universului mă latră
legaţi pe lanţ între cuvinte
bătute-n oasele de pin
iubito cosmosu-i fierbinte
şi vreau să te opreşti puţin
să stăm de vorbă pe verandă
trecutul ieri s-a sinucis
inimile noastre fac rocadă
într-un melanj de nedescris
În ăst răstimp mă pun zălog
şi capul infernal îl dau de-a dura
sufletul meu e-un biet olog
care îţi mătură dantura
şi nu vrea înapoi să plece
îi place-n templul părăsit
dă-mi un pahar cu apă rece
şi-aruncă mărul otrăvit
că eu nu sunt acelaşi personaj
care-a jucat în era glaciară
viaţa sedusă-i un miraj
şi trenul a fugit cu gară
într-un alt secol clandestin
care miroase-a praf de puşcă
se-ntorc corăbii în destin
şi ochiul timpului mă muşcă
cu pofta lui de lup flămând
ce se hrăneşte cu himere
cu cerşetori cu gâtul strâmb
cu deznădejde şi tăcere
E poate ultima mea cursă
şi n-am s-apuc să scriu sfârşit
îţi bate-n palme inima mea smulsă
din ultimul meteorit
29 iulie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu