Trupurile noastre rătăcesc fără nicio ţintă
se-nvârt ca nişte cărăbuşi
ne strâng reguli vulgare-ntr-o plintă
şi ne batem în cuie pe uşi
de nu mai putem trage zăvorul la loc
cheia s-a ascuns printre fiare
nu ne mai întoarcem în secundă deloc
inventăm o insulă de sare
unde-am putea naufragia dinadins
într-o dimineaţă cu fluturi nebuni
între noi orizontu' ca un şarpe s-a-ntins
cenuşa mea-n făraşul lumii-o aduni
şi o arunci de pe-o stâncă înaltă
dintr-un munte crescut în sicriu
ne reîntâlnim pe lumea cealaltă
pe lumea aceasta e mult prea târziu
Şi nu plânge că nu ai motiv
e ultima călătorie de plăcere
şi poate-ai să-nţelegi definitiv
ce se-auzea la mine-n tăcere
Dar nu-i nimic îngerii noştri sunt
îmbrăţişaţi de-un milion de ani
mă-nscriu la ultimul cuvânt
şi-mi pică-n suflet bolovani
Ei sigur ştiu cărările-ndărăt
către-nserarea care m-a lovit
mă latră-n lună câinele-enot
şi-mi ard tristeţea-n băţul de chibrit
25 iulie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu