ZĂPADA ALBASTRĂ

E o poveste care nu știu cum se va termina

dar întotdeauna îmi voi aminti cum a început

Din inima mea atât de trist ploua 

încât nu știam dacă mai exist, 

dragostea mea

Dar într-o zi din mare s-a ivit soarele

Nimic nu anunța răsăritul acela aromitor,

dar pătrunzând în inima mea

mi s-a făcut de tine așa de dor

Nu știam dacă exiști cu adevărat

sau e o plăsmuire a minții mele,

dar am deschis ușa inimii

și-am văzut pe cerul albastru stele

Unele se aprindeau și cădeau

din inimă-n mare,

cineva  m-a îmbrățișat

și-mbrățișarea aceea încă mă doare

Dulce durere, dulce suspin,

ție, iubito, mă-nchin

Și-n ninsoarea care-a trecut

inima ți-o sărut

Nu știu cum se va termina această magie,

dacă cineva până la urmă va plânge,

dar flacăra ta îmi curge prin sânge

Și-mi amintesc 

cum a început dragostea noastră;

ningea între noi cu zăpadă albastră

17 mai 2026